Adrian Maniu, poet, dramaturg, eseist și traducător român
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 20, 2026
Adrian Maniu, (n. 6 februarie 1891, București – d. 20 aprilie 1968, București), a fost un poet, dramaturg, eseist, traducător și membru corespondent al Academiei Române.
Adrian Maniu a fost una dintre vocile poetice distincte ale literaturii române interbelice, apropiat de tradiționalism și spiritualitatea autohtonă, dar cu rădăcini în simbolismul de început de secol. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1933.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Maniu#/media/Fișier:Adrian_Maniu.jpg
Provenind dintr-o familie cu origini ardelenești, a fost fratele pictoriței Rodica Maniu și cumnatul pictorului Samuel Mützner. Atmosfera artistică a familiei a influențat profund orientarea sa culturală și sensibilitatea estetică.
A studiat la Facultatea de Drept din București, unde a obținut licența în 1910, deși nu a profesat niciodată în domeniul juridic. A ales în schimb calea literaturii și jurnalismului, activând ca redactor la publicațiile „Chemarea”, „Universul”, „Dimineața” și „Adevărul”.
S-a remarcat ca un colaborator activ al revistelor culturale din epocă, printre care:
- Insula (1911)
- Simbolul (1911)
- Seara (1913–1914)
- Noua revistă română (1914)
A avut o legătură sporadică cu cenaclul lui Alexandru Macedonski, iar în perioada interbelică a fost cooptat în primul colegiu director al revistei „Gândirea”, alături de Lucian Blaga, Cezar Petrescu și Nichifor Crainic.
Debutul său editorial ca poet a avut loc în 1912, cu volumul Figurile de ceară, ce trăda influențele simbolismului.
Adrian Maniu a fost un autor prolific, publicând poezie, teatru, eseuri de artă și traduceri importante. Poet sensibil, cu un stil rafinat și uneori vizionar, a abordat teme precum iubirea, moartea, natura și spiritul național.
Poezie
- Figurile de ceară (1912) – debut editorial
- Salomeea (1915)
- Lângă pământ (1924)
- Drumul spre stele (1930)
- Cartea țării (1934)
- Cântece de dragoste și moarte (1935)
- Focurile primăverii și flăcări de toamnă (1935)
Teatru
- Lupii de aramă (1929), republicat ulterior la Editura Dacia, Cluj-Napoca, în 1975
Eseuri și lucrări de artă
- La gravure sur bois en Roumanie (1929) – o lucrare dedicată artei gravurii în lemn
Traduceri
- Cântecul Nibelungilor, repovestit de Adrian Maniu (1958), o versiune de referință a epopeii medievale germane
Conferințe radiofonice
- Gravura în lemn (1929)
- Arta copiilor (1930)
- Despre toamnă (1932).
Adrian Maniu rămâne o figură marcantă a poeziei interbelice românești, un poet care a traversat simbolismul și s-a apropiat de tradiționalism, dar și un intelectual complet, preocupat de artele plastice, istoria culturală și valorile naționale. A trăit și creat în inima capitalei, iar casa în care a locuit alături de sora sa Rodica Maniu a devenit un reper cultural în Bucureștiul de altădată.
Jurnal FM 