Gheorghe Lazăr, pedagog, teolog, traducător și inginer român, fondatorul învăţământului românesc din Ţara Românească

Gheorghe Lazăr (n. 5 iunie 1779, Avrig – d. 17 septembrie 1823, Avrig) a fost un pedagog, teolog, traducător și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească (în 1818 a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava).Născut într-o familie de țărani înstăriți, a fost sprijinit de baronul Samuel von Brukenthal încă din copilărie și orientat spre educație. A urmat școala primară în Avrig, gimnaziul la Cluj și Sibiu, iar apoi studiile de Filosofie și Drept la Cluj (1802-1806). La Universitatea din Viena, Lazăr a studiat teologia, filosofia și științele fizico-matematice, dobândind o vastă cunoaștere a domeniilor științifice ale secolului al XVIII-lea. În această perioadă, a început să scrie și să traducă lucrări precum un catehism rusesc, o scriere morală pentru școli și o povestire romantică populară, Cetire pentru popor, care evidențiau afinitatea sa pentru libertatea de gândire.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Laz%C4%83r#/media/Fi%C8%99ier:Misu_Popp_-_Portretul_lui_Gheorghe_Lazar.jpg

Revenit în Transilvania, Lazăr a fost hirotonit arhidiacon la Sibiu și a obținut un post la Școala Teologică Ortodoxă, unde a tradus diverse lucrări pedagogice și chiar un manual de pedagogie. Totuși, intrând în conflict cu episcopul Vasile Moga, care susținea învățământul în slavonă, Lazăr a fost destituit din funcție și pus sub supraveghere de autoritățile polițienești. Aceste dificultăți l-au determinat să plece în 1816 în Țara Românească, stabilindu-se la București, unde a început să predea ca profesor particular.

În Țara Românească, Lazăr a devenit un susținător fervent al ideii de a înființa o școală românească de nivel înalt, într-un context în care educația se desfășura în limba greacă. Susținut de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, Lazăr a trebuit să înfrunte critici care considerau limba română nepotrivită pentru exprimarea adevărurilor științifice. În ciuda obstacolelor, a scris un manual de aritmetică și trigonometrie și a început să predea diverse discipline, precum aritmetică, geometrie, trigonometrie, filosofie și gramatică. În martie 1818, a obținut aprobarea pentru înființarea unei școli românești, care și-a început activitatea la Sfântul Sava, în București. Deși la început elevii proveneau din familii modeste, instituția a devenit rapid un centru de răspândire a culturii românești. Printre primii săi elevi s-au numărat personalități precum Petrache Poenaru și Simion Marcovici.

Gheorghe Lazăr a fost mai mult decât un dascăl, fiind un adevărat promotor al educației în limba română într-o perioadă în care aceasta era rar folosită în școli. A tradus și a scris cărți în română, deschizând noi perspective pentru generațiile viitoare. În timpul Revoluției din 1821, Lazăr s-a apropiat de Tudor Vladimirescu și ideile sale de emancipare politică, ceea ce i-a atras ulterior persecuția autorităților.

Bolnav, s-a retras în satul natal, Avrig, unde a murit pe 17 septembrie 1823. A fost înmormântat în curtea bisericii ortodoxe din Avrig, lângă casa în care s-a născut.

Numele său este purtat de numeroase instituții din România, precum Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București și Sibiu, Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr” din Cluj, și grupuri școlare din Baia Mare și Pecica. De asemenea, statuia sa se află în Piața Universității din București, amplasată în 1886, ca omagiu adus fondatorului învățământului în limba română.

Sursa: https://cnlazar.ro/index.php/acasa/cuvantul-directorilor/cine-a-fost-gh-lazar/