Charles Édouard Guillaume a fost un fizician elvețian care a primit Premiul Nobel pentru fizică în 1920 pentru contribuția la măsurătorile de precizie în fizică prin descoperirea anomaliilor în aliajele de oțel-nichel

Charles Édouard Guillaume, (născut la 15 februarie 1861, Fleurier, Elveția — mort la 13 iunie 1938, Sèvres, Franța), fizician francez ale cărui studii exhaustive asupra aliajelor de feronic au culminat cu descoperirea invarului (un aliaj nichel-oțel) și i-a câștigat Premiul Nobel pentru Fizică în 1920.

În 1919, a susținut cea de-a cincea prelegere Guthrie la Institutul de Fizică din Londra, cu titlul „Anomalia oțelurilor de nichel”.

Charles-Edouard Guillaume s-a născut la Fleurier, Elveția, la 15 februarie 1861. Guillaume a primit educația timpurie la Neuchâtel și a obținut un doctorat în fizică la ETH Zurich în 1883.[3][4] Guillaume a fost căsătorit în 1888 cu A.M. Taufflieb, cu care a avut trei copii.

Guillaume a fost șeful Biroului Internațional de Greutăți și Măsuri. De asemenea, a lucrat cu Kristian Birkeland, servind la Observatoire de Paris—Section de Meudon. A efectuat mai multe experimente cu măsurători termostatice la observator.

Aliaj nichel-oțel

Guillaume este cunoscut pentru descoperirea sa de aliaje de nichel-oțel pe care le-a numit invar și elinvar. Invar are un coeficient de dilatare termică aproape de zero, ceea ce îl face util în construirea instrumentelor de precizie ale căror dimensiuni trebuie să rămână constante în ciuda temperaturii variate. Elinvar are un coeficient termic aproape de zero al modulului de elasticitate, ceea ce îl face util în construirea de instrumente cu arcuri care nu trebuie să fie afectate de temperatura variabilă, cum ar fi cronometrul marin. Elinvar este, de asemenea, nemagnetic, ceea ce este o proprietate utilă secundară pentru ceasurile antimagnetice.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_%C3%89douard_Guillaume#/media/Fi%C8%99ier:Guillaume_1920.jpg

Radiația spațială

Guillaume este cunoscut și pentru cea mai veche estimare a „radiației stelelor” în lucrarea sa din 1896 „La Température de L’Espace (Temperatura spațiului)”. Această publicație l-a făcut un pionier în cosmologia plasmei, studiul condițiilor de departe. de la orice stea anume.[7] Conceptul va fi cunoscut mai târziu ca fundalul cosmic cu microunde.[8] El a fost unul dintre primii oameni din istorie care a estimat temperatura spațiului, la 5-6K.

Orologie

Ca fiu al unui orolog elvețian, Guillaume s-a interesat de cronometrele marine. Pentru a fi utilizat ca balanță de compensare, el a dezvoltat o ușoară variație a aliajului invar care avea un coeficient de dilatare pătratic negativ. Scopul acestui lucru a fost acela de a elimina eroarea de „temperatura medie” a balansului. Echilibrul Guillaume (un tip de echilibru) din ceasuri poartă numele lui.

Publicații

• 1896: La Température de L’Espace (The Temperature of Space)
• 1886: Études thermométriques (Studies on Thermometry)
• 1889: Traité de thermométrie de Precision (Treatise on Thermometry) via Internet Archive
• 1894: Unités et Étalons (Units and Standards)
• 1896: Les rayons X et la Photographie a traves les corps opaques (X-Rays) via Internet Archive
• 1898: Recherches sur le nickel et ses alliages (Investigations on Nickel and its Alloys)
• 1899: La vie de la matière (The Life of Matter)
• 1902: „La Convention du Mètre et le Bureau international des Poids et Mesures (Metrical Convention and the International Bureau of Weights and Measures)”.
• 1904: Les applications des aciers au nickel (Applications of Nickel-Steels) via Internet Archive
• 1907: Des états de la matière (States of Matter)
• 1909: Initiation à la Mécanique (Introduction to Mechanics) Hathi Trust record
• 1913: [1907] Les récents progrès du système métrique (Recent progress in the Metric System).

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Charles_%C3%89douard_Guillaume