Charles Édouard Guillaume, fizician elvețian

Charles Édouard Guillaume s-a născut la 15 februarie 1861, în Fleurier, Elveția, și a murit la 13 iunie 1938, la Sèvres, în Franța. Fizician de origine elvețiană, Guillaume a devenit cunoscut la nivel mondial datorită cercetărilor sale asupra aliajelor de nichel și oțel, descoperiri care i-au adus Premiul Nobel pentru Fizică în anul 1920.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_%C3%89douard_Guillaume#/media/Fi%C8%99ier:Guillaume_1920.jpg

A urmat studiile la Neuchâtel, iar mai târziu și-a obținut doctoratul în fizică la prestigioasa ETH Zürich, în 1883. În 1888 s-a căsătorit cu A.M. Taufflieb, alături de care a avut trei copii.

De-a lungul carierei sale, Guillaume a ocupat funcția de director al Biroului Internațional de Greutăți și Măsuri, instituție esențială pentru standardizarea sistemelor de măsurare. A colaborat, de asemenea, cu celebrul cercetător Kristian Birkeland și a desfășurat activități de cercetare în cadrul Observatorului din Paris – Secția Meudon, unde a realizat numeroase experimente legate de măsurătorile termostatice.

Descoperirea aliajelor invar și elinvar

Numele lui Charles Édouard Guillaume este strâns legat de descoperirea aliajelor speciale invar și elinvar, materiale care au avut un impact major asupra instrumentelor de precizie.

Invarul, un aliaj de nichel și oțel, se remarcă printr-un coeficient de dilatare termică aproape nul. Această proprietate îl face ideal pentru construcția aparatelor și instrumentelor care trebuie să își păstreze dimensiunile constante indiferent de variațiile de temperatură.

Elinvarul, un alt aliaj dezvoltat de Guillaume, are un coeficient termic aproape zero al elasticității. Din acest motiv, a fost folosit în mecanismele cu arcuri, precum cronometrele marine și ceasurile de mare precizie. În plus, materialul este nemagnetic, o caracteristică importantă pentru realizarea ceasurilor antimagnetice.

Studiile despre temperatura spațiului

Pe lângă cercetările sale asupra metalelor, Guillaume a fost interesat și de studiul radiației cosmice. În lucrarea sa din 1896, La Température de l’Espace („Temperatura spațiului”), el a realizat una dintre primele estimări ale temperaturii spațiului cosmic, apreciind-o la aproximativ 5–6 Kelvin.

Aceste idei l-au transformat într-un pionier al studiilor despre radiația cosmică și al cosmologiei moderne, concepte care aveau să fie dezvoltate mult mai târziu în teoria radiației cosmice de fond.

Pasiunea pentru orologie

Fiind fiul unui orologier elvețian, Guillaume a manifestat încă din tinerețe un interes aparte pentru mecanismele ceasurilor și pentru cronometrele marine. Pentru a îmbunătăți precizia acestora, a creat o variantă specială a aliajului invar, utilizată în construcția balansierelor de compensare.

Acest sistem, cunoscut astăzi sub denumirea de „balans Guillaume”, a contribuit semnificativ la reducerea erorilor cauzate de schimbările de temperatură și a influențat evoluția ceasornicăriei moderne.

Lucrări și publicații importante

De-a lungul vieții, Charles Édouard Guillaume a publicat numeroase lucrări științifice dedicate termometriei, mecanicii și studiului aliajelor metalice. Printre cele mai importante se numără:

• La Température de l’Espace (1896)
• Études thermométriques (1886)
• Traité de thermométrie de précision (1889)
• Unités et Étalons (1894)
• Recherches sur le nickel et ses alliages (1898)
• La vie de la matière (1899)
• Les applications des aciers au nickel (1904)
• Des états de la matière (1907)
• Initiation à la mécanique (1909)