3 decembrie 1991: A murit filozoful Petre Țuțea

Petre Țuțea :„Să te autodispreţuieşti zilnic, pentru ca, în golul lăsat în tine, să poată încăpea Dumnezeu“.

Supranumit „Socrate al românilor”, „românul absolut” sau „ţăranul imperial”, eseistul, filosoful şi economistul Ţuţea a fost redescoperit de societatea românească abia după 1989, datorită zelului unor studenţi (ca Radu Preda sau Marian Munteanu) care au văzut în el un mentor şi un vizionar. Atrase de excentricitatea personajului şi de poziţia lui anticomunistă tranşantă, presa scrisă şi televiziunea au dat amploare redescoperirii. În ultimii ani de viaţă, Petre Ţuţea era vizitat şi de câte opt-zece ziarişti pe zi, care îi solicitau declaraţii sau interviuri.
Biografia.
Născut la 6 oct. 1901
La 9 ani a rămas orfan de tată.
Ajunge copil de trupă într-o unitate militară din Cîmpulung.
A fost trimis (de unitatea militară) să urmeze Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung,
A urmat cursul superior la liceul „Gheoghe Bariţ” din Cluj.
În studenţie, la Cluj, a scos împreună cu Petre Pandrea o revistă de orientare oarecum de stânga.
În timpul guvernării Mareşalului Antonescu a fost numit director general în Ministerul Economiei.
Regimul comunist îl aruncă în temniţă, cu o condamnare de 5 ani (1948-1953).

În 1948 n-a fost condamanat, ci a fost internat în lagăr pentru 24 de luni, prin Ordinul M.A.I., dar a fost ţinut 60 de luni, până la 29.05.1953.
Petre Ţuţea este arestat în 12 aprilie 1948, fiind încarcerat în arestul Siguranţei din str. Rahova, acuzaţiile care i se aduceau fiind de spionaj în favoarea anglo-americanilor.
Petre Ţuţea este anchetat până în 10 noiembrie 1948, categoria preventivi, vizând arestarea foştilor legionari.
Despre anii de detenţie, Ţuţea spunea: „Nu pot să vă povestesc tot ce-am suferit pentru că nu pot să ofensez poporul român spunându-i că în mijlocul lui s-au petrecut asemenea monstruozităţi“.

Petre Ţuţea – opera
Eseuri filosofice

• Bătrânețea și alte texte filosofice, București, Editura Viitorul Românesc, 1992
• Reflecții religioase asupra cunoașterii, ediție îngrijită de Ion Aurel Brumaru, București, Editura Nemira, 1992
• Philosophia perennis, București, Editura Icar, 1992; reeditare în 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filosofice vol. I, Editura România Press, 2006
• Neliniști metafizice, ediție îngrijită de Petre Anghel, București, Editura Eros, 1994
• Filosofia nuanțelor (Eseuri. Profiluri. Corespondență), antologie, prefață și aparat critic de Mircea Coloșenco, texte stabilite de Sergiu Coloșenco, postfață de Sorin Pavel, Iași, Editura Timpul, 1995
• Scrieri filosofice, vol. I, prefață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2005
• Scrieri filosofice, vol. II, cu un medalion de Ion Papuc și postfață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2006
  Fragmente, București, Editura Romania Press, 2007