Max Aub, prozator și dramaturg spaniol, stabilit în Mexic

Max Aub a fost un prozator, dramaturg și critic literar născut la 2 iunie 1903 la Paris și decedat la 22 iulie 1972 în Ciudad de México. S-a născut într-o familie mixtă, cu o mamă franceză de origine evreiască și un tată german, iar în timpul Primului Război Mondial s-a mutat împreună cu familia în Spania, unde s-au stabilit la Valencia, continuându-și acolo studiile.

Max Aub. Detail from a mural in Valencia

Joanbanjo – Own work

Max Aub Mohrenwitz a un mural del col·legi Max Aub de València.

• CC BY-SA 3.0
• File:Max Aub Mohrenwitz al mural al col·legi Max Aub de València.JPG
• Created: 15 November 2013
• Uploaded: 16 January 2014

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Max_Aub#/media/File:Max_Aub_Mohrenwitz_al_mural_al_col·legi_Max_Aub_de_València.JPG

În perioada tinereții a lucrat ca vânzător și a călătorit prin mai multe țări europene, iar ulterior a devenit cetățean spaniol și s-a implicat în viața politică, aderând în 1929 la Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, pe care l-a susținut până la sfârșitul vieții.

În timpul Războiului Civil Spaniol a activat în serviciul guvernului republican, fiind atașat cultural la Paris și participând la organizarea unor evenimente culturale importante, inclusiv la expunerea celebrului tablou „Guernica” al lui Picasso la Expoziția Internațională.

După înfrângerea republicanilor în 1939 a intrat în exil, a fost internat în Franța în lagărul Vernet și apoi deportat în Algeria, de unde a reușit să evadeze cu sprijinul diplomatului mexican Gilberto Bosques, ajungând în cele din urmă în Mexic, unde s-a stabilit definitiv, a devenit cetățean mexican în 1955 și a lucrat ca scriitor, scenarist și profesor.

Opera sa cea mai importantă este ciclul de romane „El laberinto mágico”, scris între 1943 și 1968, dedicat Războiului Civil Spaniol și alcătuit din mai multe volume care urmăresc diferite etape ale conflictului, iar pe lângă acestea a scris piese de teatru precum „Narcis” și „San Juan”, numeroase romane și texte critice. În exilul mexican a colaborat cu reviste, a activat în mediul cinematografic și a rămas apropiat de alți intelectuali spanioli refugiați, iar în 1972 a fost distins de statul francez cu titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, fiind considerat una dintre vocile importante ale literaturii spaniole din exil datorită modului în care a analizat artistic și istoric experiența Războiului Civil Spaniol.