Paul-Albert Besnard, pictor și gravor francez

Paul-Albert Besnard a fost un artist francez important, născut la Paris la 2 iunie 1849 și decedat în același oraș la 4 decembrie 1934.

A urmat studiile la École des Beaux-Arts, unde a lucrat cu Jean Brémond și a fost influențat de Alexandre Cabanel. În 1874 a obținut prestigiosul Prix de Rome cu lucrarea „Moartea lui Timofan”.

În 1879 s-a căsătorit cu sculptorița Charlotte Dubray, cu care a avut patru copii, dintre care trei au devenit artiști.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Paul-Albert_Besnard#/media/Fișier:Albert_Besnard_1913.jpg

Inițial, Besnard a urmat stilul academic, însă în jurul anului 1880 s-a îndepărtat de acesta și a început să experimenteze intens cu lumina și culoarea, apropiindu-se de preocupările impresioniștilor. Deși nu a adoptat complet realismul lor, a integrat tehnici moderne în lucrări decorative și monumentale de mari dimensiuni. Printre acestea se numără frescele de la Sorbona, École de Pharmacie, plafonul Comédie-Française, decorurile de la Hôtel de Ville și capela spitalului din Berck, unde a realizat un ciclu de „Căi ale Crucii” într-o interpretare modernă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Paul-Albert_Besnard#/media/Fișier:Henriette_Jourdain-Paul_Besnard.jpg

A fost un artist foarte versatil, activ în pictură, acuarelă, pastel și gravură, excelând atât în portret, cât și în peisaj și decor. Studiile sale asupra luminii sunt evidente în lucrări precum „La femme qui se chauffe”, „Une Nymphe au bord de la mer” și în creațiile realizate după călătoria în India din 1911. În 1914 a finalizat lucrarea „Pacea prin arbitraj”, cu puțin timp înainte de izbucnirea Primului Război Mondial.

Influențat de artiști englezi precum Thomas Gainsborough și Joshua Reynolds, pe care i-a studiat în timpul unui sejur în Anglia, a realizat o serie de portrete remarcabile, mai ales ale femeilor. Printre cele mai cunoscute se află „Portrait de Théâtre (Madame Réjane)” și „Mme. Roger Jourdain”, lucrări apreciate pentru originalitatea și expresivitatea lor. A pictat și portrete importante mai târziu, precum cel al regelui și reginei Belgiei (1919), dar și peisaje precum „L’île heureuse” și „Un Ruisseau dans la Montagne”.

Besnard a fost membru fondator al Société Nationale des Beaux-Arts (1890) și a devenit membru al Institutului în 1913. A fost numit în diverse funcții importante în mediul artistic francez, inclusiv director al École des Beaux-Arts, și a avut un rol activ în organizarea expozițiilor oficiale.

De-a lungul carierei a primit numeroase distincții, printre care titlul de comandor al Legiunii de Onoare și apartenența la academii de artă din Franța și Belgia.

Opera sa include lucrări celebre precum „Morphinomanes”, „Portretul surorilor Kharitonenko”, „The Mystique” și numeroase portrete și compoziții simboliste sau decorative, care reflectă echilibrul dintre tradiția academică și modernismul începutului de secol XX.