Părintele Iustin s-a născut pe 10 februarie 1919, în satul Poiana Largului (astăzi Poiana Teiului) din județul Neamț, într-o familie de români ortodocși foarte evlavioși. A fost botezat cu numele Iosif și a crescut într-o regiune cunoscută ca „Athosul României” datorită numeroaselor mănăstiri care se află în Moldova. În copilărie, mama sa îl ducea la mănăstirile din apropiere, iar această tradiție l-a apropiat de credință și de viața monahală.
La vârsta de 17 ani, în 1936, părintele a intrat la Mănăstirea Durău, unde a fost inspirat de duhovnicii unei generații care moștenise o tradiție spirituală solidă. A continuat studiile la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica și, mai târziu, la seminariile din Râmnicu-Vâlcea și Roman.
În 1940, Părintele Iustin a fost tuns în monahism și a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah în anii următori. În perioada 1942-1944, a fost preot misionar pe Frontul de Est, participând activ la luptele din cel de-Al Doilea Război Mondial, în cadrul „Diviziei 4 Vânători de Munte”. După război, continuându-și studiile, a fost arestat în 1948 pe motive politice și condamnat la 12 ani de închisoare politică. A fost închis în diverse temnițe comuniste, printre care Suceava, Văcărești, Jilava, Gherla, Periprava și Aiud, unde a fost supus muncii silnice și reeducării din Închisoarea Pitești.
În închisoare, Părintele Iustin a trăit „cea mai importantă experiență pe care o poți avea în viață: să te cunoști pe tine însuți prin suferință”. A devenit un sprijin spiritual pentru ceilalți deținuți, iar rugăciunea sa a avut o forță mult mai mare decât înainte de detenție. El spunea că în închisoare, moartea nu mai era un pericol, ci o „izbăvire” către o viață veșnică.
În 1964 a fost eliberat din închisoare, dar a fost obligat să muncească ca lucrător forestier. În 1966, a fost primit la Mănăstirea Secu, unde a slujit ca preot și duhovnic până în 1974.
În 1991, după Revoluția din 1989, Părintele Iustin a întemeiat Mănăstirea Petru Vodă în satul natal, Petru Vodă din Neamț, împreună cu alți monahi. Aceasta a fost o mănăstire dedicată martirilor români din închisorile comuniste și a devenit un loc de pelerinaj. Deși a întâmpinat multe dificultăți financiare, a reușit să ridice biserica și alte clădiri necesare pentru viața monahală, incluzând un schit de maici.
În anii petrecuți ca stareț, Părintele Iustin a continuat să slujească credincioșilor veniți din toată țara. Programul său zilnic era extrem de auster: începea ziua cu Sfânta Liturghie și își dedica între 14 și 18 ore pe zi slujirii celor care aveau nevoie de ajutor spiritual. Pe lângă viața de rugăciune, Părintele a înființat și publicația lunară „Glasul Monahilor”, pentru a răspândi învățăturile ortodoxe.
Părintele Iustin Pârvu a trecut la cele veșnice pe 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani. A fost înmormântat lângă biserica pe care a ridicat-o la Mănăstirea Petru Vodă, iar mormântul său a devenit un loc de pelerinaj.
În 2015, un bust al Părintelui Iustin a fost dezvelit la Poiana Teiului, iar în localitatea sa natală, Iustin Pârvu este considerat cetățean de onoare. O școală din localitate îi poartă numele, iar memoria sa continuă să inspire credincioșii și monahii din România.
Părintele Iustin Pârvu rămâne un simbol al răbdării, jertfei și iubirii pentru Dumnezeu și pentru poporul român, fiind un adevărat stâlp al ortodoxiei românești.
Jurnal FM 

