Corneliu Omescu, scriitor român

Corneliu Omescu (n. 24 septembrie 1936, Ineu, județul Arad – d. 12 mai 2001, București) a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuțiile sale în proză, în special în domeniul literaturii științifico-fantastice.

Corneliu Omescu a urmat Școala Tehnică de Drumuri și Poduri și Școala Militară de Chimie. A debutat literar în anul 1965 cu volumul de schițe Între două trenuri, apărut la Editura pentru Literatură. În același an a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. A colaborat de-a lungul timpului cu reviste precum Luceafărul.

Sursa foto: AU

În literatura SF a debutat cu povestirea umoristică Răpirea bărbaților, publicată în 1973 în Colecția Povestiri științifico-fantastice (nr. 443), dedicată scriitorului Nicolae Sadovei. A continuat să exploreze genul science-fiction în volume precum Întîmplări de necrezut (1975), Planeta fără memorie și Jurnalul unei adolescente născută în Cosmos (1978). Povestirile sale Magma la cuptor și Gaură în cer au fost incluse în Almanahul Anticipația 1989.

De-a lungul carierei, Corneliu Omescu a fost distins cu mai multe premii literare în cadrul concursurilor organizate de publicații precum Înainte (1957), Luceafărul (1961) și Tribuna (1963).

Volume publicate (selecție)

• Între două trenuri, 1965
• Puștoaica, 1966
• Adam evadează, 1967
• Aventurile unui timid, 1968
• Enigma, 1970
• Aventurile unui cascador, 1971
• Două povești de dragoste, 1973
• Întîmplări de necrezut, 1975
• Noaptea, printre mașini, 1977
• Planeta fără memorie / Jurnalul unei adolescente născută în Cosmos, 1978
• Impas, 1979
• Toți pentru unul, 1982
• Clopote sub apă, 1984
• Povestea unui debut, 1986
• Moștenirea, 1987
• Munții nu cad, 1989.