Zeno Octavian Vancea, compozitor, muzicolog, critic muzical, dirijor de cor, pianist și profesor român

Zeno Octavian Vancea (n. 8 octombrie 1900, Bocșa, comitatul Caraș-Severin – d. 15 ianuarie 1990, București) a fost un compozitor, muzicolog, critic muzical, dirijor de cor, pianist și profesor român. A studiat la Lugoj cu Ion Vidu și Iosif Willer, iar la Cluj cu Gheorghe Dima și Augustin Bena. Ulterior, a continuat studiile la Viena, la Neues Wiener Konservatorium (1921-1926, 1930-1931), sub îndrumarea lui Ernst Kanitz, unde a studiat contrapunctul și compoziția. A fost influențat de atonalismul și principiile școlii vieneze, lucruri ce se regăsesc în creațiile sale, deși a păstrat elemente din tradițiile muzicii românești. Pe lângă activitatea sa de compozitor, a fost dirijor al corului Catedralei ortodoxe din Viena.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/grades-music-melody-musical-note-786136/

A predat contrapunct și istoria muzicii la Conservatorul din Târgu Mureș (1935-1940, 1945-1948) și la Conservatorul din Timișoara (1940-1945). Ulterior, a fost director general al învățământului artistic din București (1949-1950) și profesor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1952-1968). A fost activ și în conducerea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, unde a ocupat funcțiile de secretar (1949-1953) și vicepreședinte (1953-1977). În paralel, a fost redactor șef al Revistei Muzica (1957-1964).

Printre creațiile sale muzicale remarcabile se numără „Rapsodiile bănățene nr. 1 și 2”, „Două dansuri populare pentru orchestră”, „Priculiciul” (suită de balet), „Tripticul Preambul. Intermezzo, Marș”, și „Sonata pentru orgă și orchestră de coarde”. De asemenea, a compus lucrări pentru muzică de film, precum „Viața nu iartă” (1958), și pentru fanfară, cum ar fi „Rapsodia militară”. Creațiile sale corale bisericești includ lucrări importante, printre care „Psalmul 127” și „Liturghia pentru cor mixt pe melodii de strană din Banat”.

A fost laureat al mai multor premii, inclusiv Mențiunea I și Premiul I de compoziție „George Enescu” (1934-1943), Premiul de Stat (1954), și Premiul de Creație al Uniunii Compozitorilor (1968, 1975, 1977). În 1974, i-a fost acordat Premiul internațional „Gottfried von Herder” al Universității din Viena, iar în 1975 a devenit membru corespondent al Academiei de Arte din Berlin, RDG. Postum, în 2007, i s-a decernat titlul de „Cetățean de Onoare al orașului Bocșa”.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Zeno_Vancea