William Harvey, medic englez

William Harvey (n. 1 aprilie 1578 – d. 3 iunie 1657) s-a născut în Folkestone, Anglia.

Înaintea descoperirilor sale, concepția lui Galen despre circulația sângelui era acceptată ca adevăr științific. Acesta susținea că sângele se formează în ficat din substanțe provenite din alimentație și că inima ar avea „pori invizibili” care permit separarea sângelui spre artere și organe. De asemenea, Galen considera că sângele se mișcă în ambele sensuri prin vase, într-un circuit imprecis.

William Harvey a fost primul care a descris în mod complet și corect circulația sistemică a sângelui și rolul inimii ca pompă ce distribuie sângele către întregul organism.

Spre deosebire de predecesorii săi, Harvey a abordat studiul circulației în mod cantitativ și experimental, folosind principii de fizică și calcule pentru a analiza fluxul sanguin prin vase elastice.

În 1628, el a publicat lucrarea fundamentală Exercitatio Anatomica de Motu Cordis et Sanguinis in Animalibus („Despre mișcarea inimii și a sângelui la animale”, cunoscută ca De Motu Cordis). În aceasta a demonstrat că inima pompează sângele prin artere, iar acesta ajunge în întregul corp printr-un sistem unitar. Harvey a respins teoria lui Galen, argumentând că ficatul nu ar putea produce cantitatea uriașă de sânge necesară organismului. Prin calcule hidraulice, el a estimat că inima pompează aproximativ 245 kg de sânge pe oră.

La acea vreme, Harvey era deja medicul de curte al regelui Iacob I, apoi al regelui Carol I. În 1636 a însoțit o delegație diplomatică la curtea împăratului german, unde și-a prezentat ideile despre circulația sângelui la Nürnberg. În timpul Războiului Civil Englez, a rămas loial regelui, participând ca medic la bătălia de la Edgehill (1642). Din cauza poziției sale politice, casa i-a fost distrusă, iar multe dintre notițele sale au fost pierdute.

În 1651, Harvey a publicat și un important studiu de embriologie, Exercitationes de Generatione Animalium, în care a susținut ideea epigenezei — dezvoltarea embrionului ca un proces gradual de formare a structurilor complexe din forme simple, pe baza observațiilor sale asupra ouălor de găină.