Pe 15 ianuarie 2005 a fost lansat primul volum al ediției facsimilate „Manuscrisele Mihai Eminescu”

În 2005 a fost lansat primul volum din ediția facsimilată a Manuscriselor Mihai Eminescu, un proiect ambițios demarat de Academia Română. Aceste manuscrise, păstrate de Titu Maiorescu într-o cunoscută ladă a poetului și donate Academiei Române în 1902, au fost organizate în 45 de caiete, fără o cronologie strictă și fără o ordine tematică, și au fost studiate, transcrise și publicate pe parcursul a unui secol de eminescologi. În ciuda acestui proces îndelungat, abia în 2005, datorită progreselor tehnologiei, s-a reușit realizarea unei ediții facsimilate, care să permită o reproducere exactă a manuscriselor. Pe 15 ianuarie 2005, Academia Română a lansat primul volum al acestei ediții facsimilate, la 155 de ani de la nașterea poetului, într-un eveniment organizat la Biblioteca Academiei Române. Proiectul a fost coordonat de Eugen Simion, fostul președinte al Academiei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu#/media/Fi%C8%99ier:Legenda_Luceaf%C4%95rului.png

Până în 2009, au fost publicate toate cele 23 de volume ale integralei Manuscriselor Mihai Eminescu, ultimele patru volume fiind lansate pe 15 iunie 2009. Fiecare volum conține un CD-ROM care permite cercetătorilor și iubitorilor de literatură să acceseze manuscrisele cu o fidelitate extraordinară.

Inițiativa publicării acestor manuscrise a avut un impact semnificativ asupra studiului operei eminesciene. Constantin Noica, în lucrarea sa „Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești”, a subliniat că manuscrisele, prin complexitatea lor și prin căutările febrile ale poetului, reprezintă un exemplu al „omului deplin” al culturii românești, cum îl descria Nicolae Iorga. Noica considera că, citind aceste caiete, se poate observa cum Eminescu a trăit cu suferința de a nu înțelege totul, un „neastâmpăr al cunoașterii” ce este esențial în realizarea unei „conștiințe de cultură”.

De-a lungul decadelor, diverse inițiative de publicare a manuscriselor au fost susținute de personalități ale culturii românești, iar succesul acestei ediții facsimilate este rezultatul eforturilor unor profesioniști și al utilizării tehnicii digitale de vârf. Această ediție le permite cercetătorilor și publicului larg să înțeleagă mai bine procesul de creație al unui poet care, în cuvintele lui Eugen Simion, a încercat să cuprindă totul în cultura sa, de la gramatica sanscrită până la filosofia lui Kant și Schopenhauer.

Astfel, manuscrisele eminesciene, cu toată complexitatea și bogăția lor, rămân o sursă importantă pentru aprofundarea înțelegerii operei și gândirii poetului și o dovadă a unui destin cultural care a influențat profund literatura română.

Sursa: https://academiaromana.ro/com2005/imag2005/eminescu_15ian/facsimilEminescu.doc