Personalități ale zilei de 5 aprilie, în literatura română

Bârlea, Octavian (n. 5 mai 1913, Mogoş, jud. Alba – m. 5 aprilie 2005, München) – teolog, istoric bisericesc, preot greco-catolic şi prelat papal, una din personalitãţile de frunte ale exilului cultural şi religios românesc.

A studiat teologia la Roma, la Collegio Pio Romeno, apoi a fost profesor la Blaj.

În timpul războiului a ajutat numeroşi refugiaţi să fugă de hortişti şi nazişti. Ajuns la Vatican, a susţinut cauza Transilvaniei şi a unităţii României. Devenit monsenior în 1952. Fondator al Societăţii Academice Române (SAR, 1957, fiind şi preşedinte al ei până în 1969) şi al Academiei Româno-Americane (preşedinte 1975-1982).

Principalele publicaţii ale SARului au fost: „Acta Philosophica et Theologica”, din 1958; „Acta Philologica”, din 1958; „Acta Historica, din 1959; „Acta Scientiarium Socialium”, din 1959 şi, mai ales, „Revista Scriitorilor Români”, din 1962. Şef al Secţiei Româneşti a a Radio Vatican (1968-1973).

A fost vizitator apostolic pentru românii ortodocşi din SUA (1973-1977), trimis apoi la München (din 1978) ca reprezentant al Vaticanului şi acolo a editat revista „Perspective” în limba română.

A fost serbat la Congresul ARA din 2003, la Târgu Jiu, cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani.

A scris lucrări precum Biserica română unită şi ecumenismul corifeilor renaşterii culturale, München, 1983; Unirea românilor 1697- 1701, München, 1990; Unirea religioasă la porţile Moldovei şi Ţării Româneşti în prima jumătate a secolului al XIX-lea, München, 1986; Spre înălţimi, München, 2000.

Neagu, Fănuş (n. 5 aprilie 1932, Grădiştea, jud. Brăila) – prozator. A absolvit Şcoala de literatură ‘Minai Eminescu’ din Bucureşti.

A fost redactor la „Scânteia tineretului”, .Amfiteatru”, „Luceafărul”. Membru în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Director al Teatrului Naţional din Bucureşti, al revistei „Literatorul”. Membru al Academiei, 2001, decorat cu meritul Cultural, 2004.

Scrie proză într-un limbaj colorat, cu fine nuanţe stilistice: Cantonul părăsit, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1964; Fumoşii nebuni ai marilor oraşe, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1976; Cartea cu prieteni, 1979; Scaunul singurătăţii, roman, 1988; Povestiri din drumul Brăilei, 1990; teatru: Casa de la Miezul Noptii sau Paiaţa soseste la timp, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1985. Scrie şi tablete sportive pitoreşti: Cronici afurisite, 1977. 

Voronca, Ilarie (n. 18 decembrie 1903, Brăila – m. 5 aprilie 1946, Paris: nume la naştere Eduard Marcus) – poet. Avangardist.

A editat revistele „75HP” şi „Integral”. A făcut „pictopoezie” suprarealistă: Brăţara nopţilor, 1923< Colomba, Paris, 1927; şi dadaistă: Invitaţie la bal, 1931.     

Ecaterina Ţarălungă, DICŢIONAR DE LITERATURĂ ROMÂNĂ, 2007