Grigore T. Popa, medic român, membru corespondent al Academiei Române

Grigore T. Popa (n. 1 mai 1892, Șurănești, județul Vaslui – d. 18 iulie 1948, București) a fost un medic, profesor universitar și cercetător român, membru corespondent al Academiei Române. Reputat anatomist, s-a remarcat prin contribuții esențiale în endocrinologie și neuromorfologie, fiind una dintre cele mai marcante figuri ale medicinei românești din prima jumătate a secolului XX.

Grigore T. Popa

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_T._Popa#/media/Fi%C8%99ier:Gr._T._Popa.jpg

A urmat studiile liceale la Liceul Național din Iași (1903–1911), iar apoi pe cele universitare la Facultatea de Medicină din Iași. După stagii de specializare în SUA (Chicago, printr-o bursă Rockefeller) și în Marea Britanie (Londra), a devenit titular al Catedrei de Anatomie și Embriologie de la Institutul de Anatomie al Facultății de Medicină din Iași, începând cu anul 1928. În 1942 s-a transferat la București, unde și-a continuat activitatea științifică și didactică.

Grigore T. Popa este cunoscut în întreaga lume pentru descoperirea, în anul 1930, a sistemului vascular port hipotalamo-hipofizar, în colaborare cu cercetătoarea australiană Una Fielding. Studiul s-a bazat pe disecția detaliată a mai multor specii și a fost publicat în reviste prestigioase, precum Journal of Anatomy și The Lancet. Această descoperire a reprezentat un punct de cotitură în endocrinologia modernă, iar contribuțiile sale au fost sintetizate ulterior și de celebrul neurochirurg Harvey Cushing.

Pe lângă activitatea de cercetare, a desfășurat o amplă muncă educațională și publicistică, contribuind la reformarea învățământului medical românesc. A fost mentorul mai multor generații de medici, printre care și George Emil Palade, viitor laureat al Premiului Nobel, căruia i-a încurajat studiile în străinătate.

Deși era anatomist, Grigore T. Popa a abordat teme din biochimie, hormonologie și neuroendocrinologie, fiind preocupat și de relația dintre sistemul nervos și cel endocrin. Printre alte contribuții științifice se numără studiile privind structura pericardului, a meningelor, spermatozoizilor, tanicitelor, dubla inervație a fibrei musculare și prezența cerebrostimulinei în lichidul cefalorahidian.

În paralel cu activitatea științifică, s-a implicat și în viața publică. A fost cofondator, alături de Mihail Sadoveanu și George Topârceanu, al revistei Însemnări ieșene, o publicație de cultură și reflecție democratică. În paginile acesteia, a exprimat critici față de ideologiile extreme, fie ele fasciste sau comuniste, susținând o viziune moderată, umanistă și creștin-democratică.

Din cauza convingerilor sale și a opoziției față de dictaturi, Grigore T. Popa a fost marginalizat de regimul comunist, care l-a exclus din învățământul universitar și l-a supus unei hărțuiri continue până la moartea sa, în 1948, la doar 56 de ani.

În semn de recunoaștere postumă, Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași poartă astăzi numele Grigore T. Popa.

Printre distincțiile primite se numără Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului”, acordat la 13 octombrie 1941.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_T._Popa