1 mai 1384 – Prima mențiune documentară a Curții Domnești din Hârlău

Curtea domnească din Hârlău este atestată documentar pentru prima oară în data de 1 mai 1384, fiind una dintre cele mai vechi reședințe domnești din Moldova. Situată la aproximativ 74 km de municipiul Iași, astăzi se află în ruină, dar a fost inclusă în 2015 pe Lista monumentelor istorice din județul Iași, sub codul IS-II-a-A-04178. Complexul cuprinde două obiective importante: Biserica „Sf. Gheorghe” (1492) și ruinele curții domnești (1384, reconstruite în 1486 și 1624).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Curtea_domneasc%C4%83_din_H%C3%A2rl%C4%83u.jpg

Prima atestare a curții este legată de Doamna Margareta (Mușata), mama domnitorilor Petru I Mușat și Roman I Mușat. Într-un hrisov emis de Petru I, se precizează că actul a fost redactat „în orașul Hârlău, la curtea mamei noastre preaiubite”, ceea ce marchează și prima mențiune a târgului Hârlău.

În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457–1504), Hârlăul a căpătat o importanță strategică centrală, astfel că domnitorul a reconstruit în 1486 curtea domnească și a înălțat în 1492 Biserica „Sf. Gheorghe”. Pe o pisanie găsită în 1871 se consemnează: „Io Ștefan voievod (…) a făcut aceste case (…) în anul 6994 (1486) (…) și s-au sfârșit (…) septembrie 15”. Grigore Ureche notează că Ștefan a întemeiat târgul și a zidit atât curtea domnească, cât și biserica de piatră.

Curtea a devenit o reședință frecventă a lui Ștefan cel Mare, inclusiv locul unde, pe 12 iulie 1499, a fost semnat Tratatul de pace cu Polonia. Mai târziu, aici au locuit și alți domnitori, inclusiv Petru Rareș, care a construit o biserică cu hramul „Sf. Dumitru”. Aici s-au redactat hrisoave și s-au negociat alianțe.

După mutarea capitalei la Iași de către Alexandru Lăpușneanu, curtea din Hârlău a intrat într-un lent declin. Însă între 1624–1626, în urma incendiului de la curtea domnească din Iași, domnitorul Radu Mihnea s-a mutat la Hârlău și a adus îmbunătățiri curții, inspirate din arhitectura italiană. Miron Costin relatează că Radu Mihnea petrecea aici toate verile, îndrăgind locul și dezvoltându-l prin noi construcții și biserici. Domnitorul a murit aici în 1626, iar trupul său a fost dus la București pentru a fi înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă.

Curtea domnească a rămas în picioare până în secolul al XVIII-lea, dar în secolul al XIX-lea a fost treptat distrusă, localnicii folosind piatra pentru pavaje și construcții. Până în 1907, zona a servit drept groapă de gunoi și obor de vite.

Sursa: Wikipedia – Curtea Domnească din Hârlău