Jurnal FM 
Ion I. Bumbac, scriitor și profesor român
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 31, 2025
Ion I. Bumbac s-a născut la 31 ianuarie 1843, în localitatea Costâna, din județul Suceava, într-o familie de țărani. A urmat cursurile Gimnaziului Greco-Oriental din Suceava și apoi cele ale liceului din Cernăuți, unde a fost elevul lui Aron Pumnul. A locuit alături de fratele său, Vasile, și o perioadă chiar cu Mihai Eminescu. În 1868, la Brașov, a susținut examenul de bacalaureat, iar în aceeași perioadă s-a înscris la Universitatea din Viena, unde a studiat între 1868 și 1872. În timpul studiilor, a devenit membru al Societății Literar-Științifice a studenților români, alături de Vasile Burlă, Samson Bodnărescu, Ioan Slavici și I. Pop Florantin, și a fost prieten apropiat cu Mihai Eminescu. Deși a fost o perioadă asociat cu Junimea, Ion I. Bumbac a criticat organizația și viziunea acestora, considerându-i pe liderii săi, Slavici și Eminescu, ca fiind prea cosmopoliți.
Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294342/
În 1871, Ion I. Bumbac a fost ales secretar general al Societății Academice Studențești „România Jună” și, șase luni mai târziu, i-a succedat lui Ioan Slavici în funcția de președinte al societății. Cu toate acestea, a fost un critic al junimismului și s-a orientat spre principiile promovate de Ion Maiorescu, Simion Bărnuțiu și Aron Pumnul. După finalizarea studiilor, în 1872, a fost numit profesor de limba latină și română la Gimnaziul Greco-Oriental din Suceava. În 1875, s-a întors la Viena pentru a susține doctoratul. După ce a revenit în Bucovina, a devenit profesor titular de limba și literatura română la Gimnaziul din Cernăuți, unde a fost și director între 1877 și 1881.
Ion I. Bumbac a fost un important intelectual al vremii, fondând, alături de alți oameni de cultură din Bucovina, Societatea Filarmonică „Armonia” (1881) și Societatea „Concordia” (1885), care aveau ca scop promovarea muzicii naționale și a artei dramatice, dar și educarea populației în spiritul drepturilor și îndatoririlor politice și patriotice. În paralel cu activitatea didactică și culturală, a fost secretar al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina și redactor al revistei „Aurora română” (1881, 1884), iar în perioada 1882-1883 a fost și colaborator la „Calendariul Soțietății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina”. În aceste publicații, Bumbac a scris versuri, nuvele, povești și articole.
Poeziile sale au circulat în epocă, iar criticii literari, cum ar fi Constantin Loghin, au remarcat că, în creațiile sale, Bumbac a manifestat o puternică simpatie pentru Imperiul Austriac și a lăudat evenimentele istorice legate de istoria habsburgică. De asemenea, Bumbac a încercat să creeze o „epopee națională”, intitulată „Florinta”, publicată în mai multe ediții ale calendarului Societății pentru Cultură (1878, 1879) și într-un volum în 1880, fiind apreciată în special pentru valorificarea mitologiei populare. În studiu introductiv, Bumbac a susținut că literatura națională trebuie să își bazeze sursele pe tradițiile populare și că literatura trebuie să fie conștientă de „coloritul național” al epocii.
Ion I. Bumbac a scris și lucrări de critică literară, dintre care se remarcă articolele despre folclorul medical, istoria culturală a Bucovinei și despre ortografia românească. De asemenea, a publicat lucrări științifice legate de literatura română, dar acestea au fost criticate pentru lipsa unei rigori metodologice și a unui discernământ critic.
Ion I. Bumbac a scris și un manual de limba și literatura română, care s-a bucurat de mai multe ediții în epocă. A murit la 24 aprilie 1902, la Cernăuți.
