Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume”. Despre mândrii și prejudecăți…
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 25, 2023
Motto: „Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.” – Mihai Eminescu, în „Epigonii”
Stimați amici, sub logo-ul „Lume, lume, soro lume...”, ca de obicei, ne întâlnim miercurea, cu cele câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară” ori la întâmplări pe care le consider importante în încâlcita lume de azi. Pe același calapod cu problemele războiului ruso-ucrainean, am fost solicitat zilele trecute, prin diverse mesaje, de unii dintre cei care adastă pe aceste rânduri, să-mi exprim niște opinii referitoare la posibilele cursuri de acțiune viitoare în acest nou-vechi „butoi cu pulbere” al lumii. Dar, nefiind subsemnatul vreun Mafalda masculin cu diplomă, ori vreo madam Tatoiu în variantă masculină, atoatepriceput și „bun la toate” pe ecrane și fluxuri media, am spus și voi spune „pas!” analizelor riguroase. Așa cum știți cei care vă mai aplecați ochii pe rândurile de aici, eu încerc să v-aduc în atenție doar câteva dintre cele multe fapte, date și-ntâmplări din săptămâna precedentă și care influențează existența lui Homo (cică) Sapiens pe singura planetă albastră din zona aceasta de galaxie. Fapt pentru care, nefiind eu „cuplat” la toate fluxurile de informații care pot conta într-o analiză adevărată și nu la „părerologia” de pe cheiul Dâmboviței, nu am să-ncerc să fac vreo previziune referitoare la evoluția conflictului din Israel, ci doar să vă propun câteva teme de gândire despre evenimentele din acel areal (prea) fierbinte! Toată lumea așteaptă să vadă când și cum va izbucni ofensiva israeliană terestră în Fâșia Gaza și se fac n-șpe mii de pronosticuri și se vehiculează nenumărate scenarii plauzibile au ba. Părerea mea este că acțiunea terestră a început deja de mai multe zile și o desfășoară pe teren oamenii super-pregătiți din forțele speciale israeliene, pentru că Israelul încearcă absolut tot ce este posibil să elibereze ostaticii deținuți de Hamas. Chiar dacă acum cad ori vor mai cădea la datorie militari israelieni! Este o chestiune de mentalitate a statului Israel care transcende certurile politice dintre partidele și facțiunile evreiești! Eu m-aș referi acum doar la „interferențele” cu pretenții hegemoniste ale Iranului care-și bagă cam de prea mult timp nasul unde n-ar trebui să-i fiarbă oala. Dar, de, Iranul, prin leadershipul său de sorginte clericală, se crede „miezul din gogoașa universală” a Islamului și face valurile de rigoare ca să fie luat în seamă! Mult mai mult decât ar merita cultura morții pe care conducătorii acestuia o propovăduiesc!
June 26, 2015 .Salem Saoody, 30, is getting his daughter Layan (L) and his niece Shaymaa 5 (R) in the only remaining piece from their damaged house, which is the bathing tub. They now live in a caravan near the rubbles. By Wissam Nassar.
Este mai mult decât arhicunoscut faptul că atât Hezbollah-ul din Liban cât și Hamas-ul din Fâșia Gaza sunt „agenții” proxy ale Iranului și că, fără susținerea financiară, logistică și doctrinară a capetelor „înturbănate” de la Teheran, nu ar face, operațional vorbind, nici cât două cepe degerate! Sau cât două curmale stricate, cum preferați! De aceea nu este nicio surpriză pentru cineva că Iranul a adresat săptămâna trecută un ultimatum afișat public dușmanului său de moarte, Israelul, spunând, prin vocea ministrului iranian de externe: „Opriți atacul asupra Gaza sau vom fi nevoiți să acționăm”. Voi oricum, acționați de prea mult timp în zonă, bașbuzucilor iubitori de moarte și de ț-șpe duzini de virgine virtuale! La numai câteva ore mai târziu după belicoasa afirmație, Iranul a asigurat lumea că forțele sale armate nu vor interveni în conflict decât dacă Israelul va ataca interesele sau cetățenii iranieni. Nu-i așa că grupurile de luptă constituite în jurul celor două portavioane americane din estul Mediteranei v-au făcut s-aveți vocea un pic mai puțin stridentă? De fapt, Iranul, un susținător/sponsor/inițiator de lungă durată al conducătorilor din Fâșia Gaza, Hamas, se află într-o veritabilă dilemă în timp ce ar cam încerca să gestioneze criza „în spirală” la care au contribuit din plin, dacă nu chiar or fi planificat-o chiar oamenii săi. Dintr-un punct de vedere de natură oficială, ca stat care și-a făcut un titlu de onoare în a șterge Israelul de pe hartă, „rămânerea pe margine” în fața unei invazii israeliene terestre totale în Fâșia Gaza ar da înapoi destul de drastic strategia iraniană de ascensiune regională și hegemonie zonală urmărită de mai mult de patruzeci de ani. Pe de altă parte, orice atac iranian major împotriva unui Israel sprijinit total de către SUA ar putea duce la un preț (prea) scump pe care l-ar plăti Iranul și ar putea declanșa o veritabilă furie publică împotriva conducătorilor clerici într-o națiune deja băgată până-n gât într-o criză economică „altoită” pe ambiții militariste nerealiste. Diverse surse iraniene citate de mai multe agenții de presă, în special de Reuters, spun că s-ar fi ajuns la un consens între factorii de decizie de la vârful conducerii iraniene, pentru moment. Acest consens s-ar referi la „a da binecuvântarea” pentru raiduri transfrontaliere limitate ale grupului său libanez Hezbollah asupra țintelor militare israeliene, la peste 200 km de Fâșia Gaza, precum și asupra țintelor militare israeliene, atacuri de același nivel asupra țintelor americane de către alte grupuri aliate din regiune și prevenirea oricărei escaladări majore care ar antrena Iranul în conflict. Adică, aș cam participa, dar nu prea m-aș băga! Fix miercurea trecută, Vahid Jalalzadeh, șeful Comitetului pentru Securitate Națională a Parlamentului iranian, potrivit presei de stat iraniene spunea că: „Suntem în contact cu prietenii noștri Hamas, Jihadul Islamic și Hezbollah. Poziția lor este că nu se așteaptă de la noi să efectuăm operațiuni militare”. Adică i-au lăsat „în grija lui Allah”! Ce este cert este faptul că pierderea veritabilei „baze de putere” stabilită în enclava palestiniană prin intermediul Hamas și al grupului său aliat Jihadul Islamic de-a lungul a trei decenii ar distruge planurile iraniene, Iran care a construit o rețea de grupări teroriste armate în tot Orientul Mijlociu, de la Hezbollah în Liban la Houthis în Yemen.
Judecând din perspectiva acelor grupuri „sponsorizate” de Iran, inacțiunea iraniană din teren ar putea fi percepută ca un semn de slăbiciune de către aceste forțe „sponsorizate”, forțe care au reprezentat principala armă de propagare a influenței Iranului în regiune timp de multe decenii. Referitor la aceasta, Avi Melamed, fost oficial al serviciilor de informații israeliene și negociator în timpul primei și celei de-a doua Intifade palestiniene a declarat săptămâna trecută că: „Iranienii se confruntă cu această dilemă dacă vor trimite Hezbollah în luptă pentru a încerca să-și salveze brațul din Fâșia Gaza sau poate că vor renunța la acest braț. Acesta este punctul în care se află iranienii. Își calculează riscurile„. Este evident că obiectivele de factură strategică ale Iranului sunt contracarate de considerente militare imediate, deoarece Israelul, ca răspuns la atacul Hamas din 7 octombrie, a declanșat o serie de atacuri aeriene devastatoare asupra Fâșiei Gaza, ucigând undeva la vreo 5000 de persoane. Spun „vreo” pentru că numărul victimelor de aici nu se știe cu exactitate! Totodată, Iranul ezită și va ezita să se implice direct într-un eventual conflict, deoarece se crede că Israelul, chiar dacă este o putere militară convențională majoră, ar avea și propriul arsenal nuclear, deși nu confirmă și nici nu infirmă acest lucru, dar are și sprijinul necondiționat al SUA, care au „plantat” în estul Mediteranei două portavioane cu grupurile de luptă aferente, ca un avertisment evident pentru Iran. Un diplomat iranian citat de Reuters a declarat că: „Pentru liderii de vârf ai Iranului, în special liderul suprem (ayatollahul Ali Khamenei), cea mai mare prioritate este supraviețuirea Republicii Islamice. De aceea, autoritățile iraniene au folosit o retorică puternică împotriva Israelului de la începutul atacului, dar s-au abținut de la implicarea militară directă, cel puțin pentru moment”.Tot pentru cei de la Reuters, câteva surse de securitate israeliene de rang înalt și o sursă de securitate occidentală au declarat că Israelul nu dorește o confruntare directă cu Iranul și că Israelul va ataca Iranul doar dacă va fi atacat direct de forțele iraniene.
Între timp, Rusia și Iranul își consolidează relațiile bilaterale într-o atmosferă de „încredere”, după cum a declarat marți dimineața Ministerul de Externe al Rusiei, după ce șeful său, Serghei Lavrov, a fost primit de președintele iranian Ebrahim Raisi în timpul unei vizite la Teheran. SUA se declară îngrijorate de „parteneriatul în creștere” între cele două state. Serghei Lavrov a declarat luni, în cadrul vizitei de la Teheran, că întărirea prezenţei militare americane în Orientul Mijlociu prezintă riscul unei „escaladări” a conflictului dintre Israel şi Hamas, după cum relatează AFP, preluată și de ai noștri de la Agerpres.Vorbește ciobul despre oala spartă, apropo de escaladări și de îngrijorări despre pace și război! În continuare, vă propun un mic popas și „în dreptul” Chinei, țară care și-a trimis și ea, demonstrativ, câteva nave de luptă în arealul Orientului Mijlociu. Astfel, conform unor analize din diverși vectori media, actualmente, cică sute de experți chinezi apropiați ai puterii de la Beijing evaluează „cu maximă atenție și preocupare” (vorba unui nene înalt, mai tăcut și de prin Sibiu) sancțiunile internaționale la adresa Rusiei din cauza războiului din Ucraina, pentru ca onor China să știe cum ar putea reacționa în cazul unui conflict armat cu SUA pentru Taiwan. Tot cei de la Reuters au făcut publică această „atenție și preocupare” chinezească și aceștia spun că, într-un război cu SUA pentru Taiwan, „China ar trebui să creeze o reţea globală de companii sub sancţiunile SUA, să sechestreze activele americane din interiorul graniţelor sale şi să emită obligaţiuni denominate în aur, potrivit unor cercetători chinezi afiliaţi guvernului de la Beijing, care studiază răspunsul occidental faţă de invadarea Ucrainei de către Rusia”. Totodată, „sancţiunile împotriva Moscovei au determinat sute de economişti, finanţatori şi analişti geopolitici chinezi să examineze modul în care China ar trebui să atenueze scenariile extreme, inclusiv pierderea accesului la dolari americani”, potrivit unei analize Reuters a peste 200 de lucrări de politică în limba chineză şi articole academice publicate din februarie 2022 încoace. Chen Hongxiang, cercetător la o sucursală a Băncii Populare Chineze (PBOC), în estul provinciei Jiangsu, a afirmat în scris că: „În contextul intensificării competiţiei strategice chino-americane şi al conflictului din strâmtoarea Taiwan, ar trebui să ne ferim de replicarea de către SUA a acestui model de sancţiuni financiare împotriva Chinei”. Vorbind în eternele metafore chinezești, același cercetător a mai spus că țara sa ar trebui să „se pregătească pentru o zi ploioasă” pentru a-şi asigura stabilitatea financiară şi economică. Una dintre concluziile principale rezidă în faptul că, evaluând experienţa Rusiei, mulţi dintre cercetătorii respectivi au avertizat că „economia mult mai mare a Chinei şi dependenţa de tehnologia străină avansată şi importurile de mărfuri înseamnă că o luptă pentru sancţiuni cu Occidentul ar putea fi mult mai distructivă”.
FILE PHOTO: Airplane is seen in front of Chinese and Taiwanese flags in this illustration, August 6, 2022. REUTERS/Dado Ruvic/Illustration/File Photo
China nu a exclus niciodată folosirea forţei pentru a lua insula Taiwan, deşi nu a împărtăşit public niciodată detalii despre pregătirile de război.Dar chinezii au răbdare! Pe de altă parte, surse de la Pentagon au afirmat relativ recent că preşedintele chinez Xi Jinping ar fi ordonat Armatei Populare de Eliberare să fie pregătită să invadeze Taiwan până în 2027. Aceeași valoare ar fi avut și anul 2037 ori 2077 pentru chinezi! Repet, aceștia au răbdare! În acest context, discuţiile despre sancţiunile SUA, inclusiv din partea cercetătorilor din cadrul instituţiilor politicii externe şi financiare a Chinei, au crescut cu 50% în cele 12 luni de la începerea războiului în Ucraina, comparativ cu perioada corespunzătoare a anului precedent, potrivit unei analize a China National Knowledge Infrastructure, cea mai mare bază de date de literatură academică din ţară, conform celor preluate de Reuters. Într-o scurtă comparație, merită menționat faptul că Beijingul are rezerve valutare de peste 3.000 de miliarde de dolari în străinătate, față de cele 300 de miliarde ale Rusiei, dintre care cele mai multe fiind supuse sancțiunilor internaționale. Îngheţarea unor active în valută în valoare de peste 300 de miliarde de dolari ale băncii centrale ruse şi eliminarea băncilor ruse din sistemul de plăţi interbancare SWIFT, anul trecut, i-au îngrijorat pe experţii chinezi, având în vedere rezervele valutare ale Chinei de peste 3.000 de miliarde de dolari şi economia sa dependentă clar de exporturi. Wang Yongli, directorul general al China International Futures, una dintre cele mai mari companii de brokeraj de mărfuri şi contracte futures financiare din ţară a afirmat că: „Riscul ca activele de rezervă ale Chinei din străinătate să fie îngheţate pare mai apropiat”. Același Wang şi alți câţiva cercetători PBOC au scris în diverse articole că, dacă SUA ar pune în aplicare sancţiuni „în stil rusesc” împotriva Chinei, Beijingul ar trebui să îngheţe fondurile de investiţii şi pensii americane şi să pună mâna pe activele companiilor americane.Cercetătorii respectivi au formulat, totodată, soluţii neconvenţionale la dependenţa Chinei față de dolarul american, parţial inspirate de politicile Moscovei. Astfel, China ar putea trece la plata în yuani a energiei, pentru a contracara dolarul. Ca atare, Centrul Chinez pentru Schimburi Economice Internaţionale (CCIEE), cu sediul la Beijing, care numără printre liderii săi foşti miniştri ai comerţului, a publicat mai multe analize despre lecţiile pe care China ar trebui să le înveţe de la Rusia. Cei de la Reuters spun că „Sun Xiaotao, un cercetător CCIEE, a publicat un articol, în februarie, în care susţine că China ar trebui să facă eforturi pentru a creşte tranzacţiile denominate în aur, pentru a preveni fluctuaţiile majore ale yuanului – făcând ecou deciziei băncii centrale ruse de a-şi creşte rezervele de aur cu un milion de uncii, de la începerea războiului din Ucraina.” Firește, analiza Reuters nu a putut determina măsura în care „grupurile de reflecţie” influenţează luarea deciziilor din China, dar este un fapt cunoscut că aceștia informează şi scriu rapoarte pentru oficialii de conducerea țării. Fapt pentru care, se pare, unele dintre politicile economico-financiare ale Chinei sunt aliniate cu recomandările din respectivele documente. Practic, datele băncii centrale de la începutul lunii octombrie a.c. au arătat că PBOC şi-a majorat rezervele oficiale de aur pentru a unsprezecea lună consecutiv.
„Lume, lume, soro lume”. Despre mândrii și prejudecăți..
Pe lângă sancţiunile financiare, răspunsul Rusiei la presiunea occidentală asupra industriei sale de petrol, gaze, metale şi cipuri a dat de gândit acelorași cercetători chinezi care dau raportul către „Împăratul Roș” pe nume Xi. Astfel, Mou Lingzhi, profesor la Academia de Ştiinţe Sociale din Shanghai, a scris în luna ianuarie a.c. că: „cererea Rusiei ca gazul natural să fie plătit în ruble ar trebui să stimuleze China să accelereze promovarea preţurilor în yuani ale unor mărfuri precum litiul, care este crucial pentru bateriile vehiculelor electrice”. Ca un „lanț de iubire”, cercetătorii băncii centrale chineze au preluat ideea, unul de la o sucursală PBOC din provincia insulară Hainan, Xia Fan, scriind în noiembrie anul trecut că China ar trebui „să accelereze procesul de reglementare internaţională a energiei în yuani pentru a slăbi dominaţia dolarului pe piaţa petrolului.” Unii cercetători chinezi au solicitat o nouă grupare economică, care ar putea proteja China într-un sistem de sancţiuni „cu aceeaşi monedă”. Astfel, Ye Yan, economist la China National Oil and Gas Exploration and Development Company, a scris în ianuarie că: „petrolul rusesc mai ieftin de care s-a bucurat China ca urmare a sancţiunilor occidentale a creat un model pentru o viitoare „corporativă anti-sancţiuni”, care ar permite ţărilor membre să comercializeze bunuri cu discount.” Firește, aceiași cercetători chinezi au sugerat, de asemenea, că „onor” China exploatează fisurile din Uniunea Europeană şi dintre SUA şi aliaţii săi. În acest context, Martin Chorzempa, membru senior la Institutul Peterson pentru Economie Internaţională de la Washington, a declarat că:„Obţinerea unui consens internaţional larg pentru o coaliţie de sancţiuni împotriva Chinei ar fi de un ordin de mărime mai dificil decât pentru Rusia, din cauza volumului mult mai mare de investiţii acolo şi a dependenţei de piaţa sa”. Unii analişti au evidenţiat limitele internaţionalizării yuanului, susţinând în schimb că China ar trebui să reducă sancţiunile prin creşterea legăturilor sale economice cu SUA şi aliaţii săi. Pe de altă parte, se pare că aceeași Chină ia în calcul și faptul că o creștere a colaborării cu SUA îi face cel mai bine din punct de vedere economic.În acest context, mulţi dintre cercetători sugerează ca aceeași Chină să deschidă pe mai departe pieţele financiare interne pentru a „lega” interesele SUA, aliaţilor săi, precum şi ale companiilor din aceste ţări cu China, crescând costurile eventualelor posibile sancţiuni viitoare. Chen, cercetătorul PBOC, a considerat opţiunea „nucleară” a excluderii Chinei din sistemul de plăți SWIFT şi a declarat că creşterea cooperării cu SUA a fost cea mai bună modalitate de a proteja China. Acesta a scris că:„Interconectarea economiilor chineze şi americane va slăbi inevitabil dorinţa de a impune sancţiuni financiare”. Concluzia e că oamenii „împăratului Roș” au răbdare și încâlcesc, din ce în ce mai mult, ițele interdependențelor economice! Până când? Până una-alta, cam cât vor americanii! Nu puteam să nu-l amintesc și azi pe „amicul” Viktor de la nord-vestul României, cel care chiar se crede un „jucător” de marcă pe eșichierul politic mondial, atâta timp cât Volodea de la Kremlin îl bate părintește pe umăr! Părerea mea este că la ultima lor întâlnire, cea din China, Putin l-a cam dojenit pe „lebădoiul negru de pe Balaton” că n-ar fi făcut tot ce a primit ordin să facă din „foaia de parcurs” cu miros de „pricaz” rusesc! Ori a înțeles au ba ce pricazuri noi a primit, cert este că „arma” rusească numită concernul Gazprom va furniza la iarnă cantităţi suplimentare de gaze atât Ungariei cât şi Chinei, după cum a anunţat, duminică, preşedintele – director general al acestui concern Alexei Miller.
„Lume, lume, soro lume”. Despre mândrii și prejudecăți..
Firește, acest anunț a „picat” imediat după ce, săptămâna trecută, Miller l-a însoţit pe Vladimir Putin, în vizita acestuia în China. Se spune prin analizele diverșilor vectori media că „Gazprom încearcă să compenseze pierderea pieţelor europene după invazia rusă în Ucraina, inclusiv din cauza exploziilor care au avariat gazoductele Nord Stream din Marea Baltică”. În acest context al „întâlnirilor” din China, Alexei Miller a afirmat într-un interviu televizat că livrările suplimentare ale Gazprom către Ungaria se ridică la 1,3 miliarde de metri cubi de gaze, iar China ar urma să primească încă 600 de milioane de metri cubi peste obligaţiile contractuale deja existente.e foame mare de bani pentru rusnaci! Iar chinezii cumpără cât doresc și la ce preț doresc ei! Cât despre Orban, acesta ia „arginții” corespunzători poziției sale cu „posteriorul în două luntri”.este notoriu faptul că premierul maghiar Viktor Orban este singurul lider dintr-o țară din Uniunea Europeană care şi-a păstrat relaţiile (mai mult decât) amicale cu Putin în timpul războiului din Ucraina. Marţea trecută, când s-au întâlnit la Beijing, Orban i-a spus lui Putin că Ungaria – care este şi membră a NATO – „nu a dorit niciodată să se opună Rusiei şi încearcă să menţină contactele bilaterale”. Totodată, cei de la Reuters ne reamintesc într-un material recent de-al lor că „Budapesta este considerată o oponentă importantă a începerii negocierilor de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană; decizia în acest sens ar putea fi luată în decembrie, dar necesită acordul unanim al celor 27 de state membre ale Uniunii”.
„Lume, lume, soro lume”. Despre mândrii și prejudecăți..
Ce va mai fi? Om trăi și om vedea! Pentru azi am terminat de povestit și vă mulțumesc pentru răbdarea de a fi rămas cu aceste rânduri până la finalul lor! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine! Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare:
https://www.diacaf.com/stiri/international/
https://www.wall-street.ro/articol/International/index.html#gref
https://time.com/wissam-nassar-at-home-in-gaza/
https://apnews.com/article/putin-orban-russia-hungary-china-beijing-2265f08fcfa37e28f4b890d5ecce5d2e
https://adevarul.ro/stiri-externe/in-lume/elementul-comun-dintre-hamas-si-rusia-cum-cred-2309558.html
