Mihai Popovici, jurist și om politic român
#Postat de Carmen Vintu on mai 7, 2025
Mihai Popovici, (21 octombrie 1879, Brașov – 7 mai 1966, București), a fost un jurist, om politic, ministru de finanțe, participant la Marea Unire.
Prin urmare, această imagine se află în domeniul public.
Sursa: http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Fi%C8%99ier:Mihai-Popovici.jpg
Mihai Popovici a fost una dintre figurile marcante ale vieții politice românești în perioada interbelică. Născut la Brașov, pe vremea când orașul făcea parte din Austro-Ungaria, a urmat studii superioare de Drept la Budapesta și Filosofie la Viena, devenind un intelectual angajat în lupta națională a românilor transilvăneni.
Membru activ al Partidului Național Român, Popovici a militat pentru unirea Transilvaniei cu România. În timpul Primului Război Mondial, între 1917–1918, a avut un rol important în organizarea corpului de voluntari români în Moldova, format în mare parte din prizonieri ardeleni din Rusia.
A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918, fiind ales în Marele Sfat Național. A făcut parte din delegația care a prezentat regelui Ferdinand actul Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.
După Unire, a fost numit membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, responsabil pentru Departamentul Industriei și Comerțului. Ulterior, a devenit deputat în Parlamentul României întregite și vicepreședinte al Partidului Național Țărănesc în 1926.
Între 1927 și 1931, Mihai Popovici a ocupat portofoliile mai multor ministere: Finanțe (funcție de bază), Justiție, Interne și Lucrări Publice. A fost prezent în toate cele opt guverne conduse de țărăniști, fiind un apropiat al lui Iuliu Maniu.
După instaurarea regimului comunist, a fost arestat în 1947 în cadrul procesului Tămădău, acuzat de conspirație împotriva statului. A fost închis la Sighet până în 1955.
Lucrări publicate
-
Solidarismul politic (1923)
-
Bugetul (1924)
-
Datoriile și creanțele României după tratate (1925)
-
Politica de revalorizare și conversiunea la Banca Națională (1925)
-
Politica de producțiune și bugetul (1926)
-
Legea pentru reorganizarea Înaltei Curți de Conturi (1930)
-
Alte discursuri și lucrări legislative