Ion Voinescu, fotbalist român

Ion Voinescu (n. 18 aprilie 1929, Valea Dragului, Ilfov – d. 9 martie 2018, București) a fost unul dintre cei mai valoroși portari din istoria fotbalului românesc, cunoscut și sub supranumele de „Țop” Voinescu.

Voinescu a debutat în fotbalul organizat în 1939, la clubul Olimpia București, cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. În 1943, se alătură echipei ASPIM București, iar în 1945 semnează primul său contract de seniori cu Carmen București, una dintre cele mai puternice echipe interbelice. După un sezon, se transferă la Solvay Uioara (Soda Ocna Mureș).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Voinescu#/media/Fișier:Ion_Voinescu.jpg

În 1947 joacă la RATA Târgu Mureș, iar un an mai târziu revine la București, semnând cu Metalul. Din 1950 se alătură echipei Steaua București, club la care va rămâne până în 1965 și unde va deveni legendar. Rivalitatea sa cu Costică Toma pentru postul de titular este una celebră în istoria clubului.

Cu Steaua, Voinescu câștigă șase titluri de campion național (1951, 1952, 1953, 1956, 1959–60, 1960–61) și cinci Cupe ale României (1950, 1951, 1952, 1955, 1962), bifând aproximativ 400 de meciuri în Divizia A.

Ion Voinescu a adunat 22 de selecții în echipa națională a României. A participat la Jocurile Olimpice de la Helsinki în 1952, unde prestația sa remarcabilă i-a adus aprecierea presei finlandeze, care l-a numit „cel mai bun portar din lume”.

De-a lungul carierei, a fost dorit de cluburi mari din străinătate, precum Arsenal Londra (1956) și Vasco da Gama, campioana Braziliei (1961), însă transferurile nu s-au putut concretiza din cauza restricțiilor impuse de regimul comunist.

După retragerea din activitatea competițională, Voinescu a devenit antrenor, activând în principal la clubul Steaua, unde a lucrat cu echipele de juniori, tineret și seniori. A format o întreagă generație de portari de elită, precum:

• Helmuth Duckadam – căruia i-a fost mentor de la venirea la Steaua și până după celebra finală de la Sevilla,
• Vasile Iordache,
• Dumitru Stângaciu,
• Daniel Gherasim (pe care l-a adus personal la club),
• Constantin Eftimescu,
• Dumitru Moraru.

Sub îndrumarea lui, echipa de juniori a Stelei a câștigat pentru prima dată campionatul în 1977, într-un an în care și echipele de tineret și seniori au cucerit titlul.

A mai antrenat la ASA Târgu Mureș și la echipa din Sfântu Gheorghe, contribuind la salvarea acestora de la retrogradare, iar la Ceahlăul Piatra Neamț a reușit promovarea din Divizia C în B.

S-a retras complet din activitatea fotbalistică spre sfârșitul anilor ’80. A deținut gradul de locotenent-colonel în cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Pentru realizările sale excepționale în sport, Ion Voinescu a fost decorat cu:

• Ordinul Muncii, clasa a II-a (1952) – pentru merite deosebite în activitatea sportivă,
• Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne”, clasa a V-a (1962) – pentru contribuția la dezvoltarea sportului în armată și la nivel național.

A fost singurul sportiv român decorat cu ambele distincții în acea perioadă. De asemenea, a primit titlul de Maestru emerit al sportului și a obținut calificarea de antrenor categoria I.

În semn de omagiu, o stradă din București poartă astăzi numele său. Ion Voinescu rămâne o figură emblematică a fotbalului românesc, respectat pentru profesionalismul său, eleganța pe teren și contribuția valoroasă la formarea unor generații de portari.

A trecut în neființă pe 9 martie 2018, la vârsta de 88 de ani.