Voislava Stoianovici, scriitoare, lector universitar

Voislava Stoianovici s-a născut pe 18 aprilie 1934, în localitatea Belobreșca, județul Caraș-Severin. Între anii 1948–1953 a urmat cursurile Liceului Pedagogic Sârb din Timișoara. După absolvire, a lucrat o perioadă ca profesoară în satul natal și ca jurnalistă la săptămânalul „Pravda”. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Filologie din București, secția de limba și literatura sârbocroată, pe care a absolvit-o cu rezultate excepționale în anul 1960.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-write-ink-office-3958737/

Începând cu 1962, și-a desfășurat activitatea didactică universitară la Catedra de limbi slave din cadrul aceleiași facultăți, în calitate de preparator, asistent și apoi lector. Cunoștințele sale vaste despre literatura sârbă și croată au culminat cu susținerea, în anul 1972, a unei teze de doctorat intitulată Romanul iugoslav contemporan – o lucrare valoroasă, dar din păcate nepublicată.

A fost titulara cursului dedicat epocii romantismului în literatura sârbă, pentru care a publicat lucrarea Istorija jugoslovenske književnosti. Epoha srpskog romantizma (București, 1973). Recunoscută pentru rigoarea academică și pasiunea cu care își susținea cursurile, a influențat generații întregi de studenți prin prelegerile sale remarcabile. A colaborat la redactarea unor manuale școlare alături de profesorii Mirco Jivcovici și Milivoj Georgijević și a fost coautoare a Dicționarului de termeni lingvistici.

Activitatea de dascăl s-a completat fericit cu o intensă activitate de cercetare. A publicat peste 50 de articole și studii dedicate literaturii iugoslave, relațiilor literare româno-sârbe și contrastivității literare slave, multe dintre ele prezentate la conferințe științifice naționale și internaționale.

În volumul Додири и прожимања (Contacte și interferențe), sunt reunite cele mai importante lucrări ale sale, grupate în patru capitole. Volumul debutează cu o biografie succintă și o bibliografie completă, însoțite de un cuvânt înainte care contextualizează valoarea acestei selecții.

Primele două capitole – Уметност узајамности (Arta receptării reciproce) și Чар и горчина превођења (Vraja și amarul traducerii) – conțin studii de traductologie, recenzii și prefețe legate de activitatea ei de traducătoare și promotoare a literaturii iugoslave în România. Prin traducerile sale, Voislava Stoianovici a adus în atenția cititorului român opere semnate de Ivo Andrić, Mihailo Lalić, Borisav Pekić, Ranko Marinković, Meša Selimović și mulți alții. Totodată, a realizat remarcabile traduceri în limba sârbă din scrierile lui Mihail Sadoveanu, Mircea Eliade și Dumitru Radu Popescu.

Contribuțiile sale în traduceri sunt marcate de profesionalism și sensibilitate artistică, fiind esențiale în facilitarea dialogului cultural româno-sârb și în promovarea literaturilor sârbă, croată și slovenă în România.

O parte importantă a preocupărilor sale s-a îndreptat spre literatura sârbilor din România. A realizat cea mai amplă antologie dedicată acestui subiect – Trajanje (Trăinicie), publicată în Valjevo, în 1986. Volumul include un studiu amplu despre evoluția literaturii și culturii sârbe postbelice din România, cu judecăți critice care au fost extrem de bine primite în cercurile literare din fosta Iugoslavie.

Al treilea capitol al volumului, Књижевност Срба у Румунији (Literatura sârbilor din România), include analize critice ale literaturii minorității sârbe din țară, în timp ce ultimul capitol, Пропустљивост језика (Permisivitatea limbajului), propune o cercetare lingvistică privind influențele limbii române asupra limbii literare sârbocroate în spațiul românesc.

Prin întreaga sa activitate, Voislava Stoianovici a contribuit decisiv la consolidarea legăturilor culturale româno-sârbe și la afirmarea valorilor literare ale minorității sârbe din România.