Florentina Florescu, poetă și prozatoare română

Florentina Florescu (n. 18 aprilie 1943, Cernăuți – d. 4 septembrie 2014, Cluj-Napoca) a fost poetă și prozatoare, autoare a unei opere marcate de sensibilitate, trăire interioară și angajament moral. A urmat cursurile Facultății de Informatică din Cluj, pe care a absolvit-o în 1972. A debutat publicistic în revista Drum nou, iar editorial în volumul colectiv Cărări spre oameni.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/pen-writing-executive-1804626/

A publicat de-a lungul timpului mai multe volume de poezie și proză, printre care:

• Colind târziu (versuri, 1992)
• Toamna Medei (proză, 1994)
• Grădina internatului de fete (proză, 1995)
• Ultimul refugiu (roman, 1996)
• Există un timp al iertării (roman, 2001)
• Blestemul pietrei albe (roman, 2003)
• Vineri (2004)
• Cer și pământ (poezie, 2012)
• În lumina altui timp (proză, 2012)

Scrierile sale, în special romanele Grădina internatului de fete și Ultimul refugiu, conțin numeroase elemente autobiografice, evocând cu emoție și forță dramatică suferințele celor care, în timpul regimului comunist, au susținut idealuri democratice și naționale. Tatăl autoarei a fost deținut politic, condamnat inițial la moarte, apoi la 25 de ani de închisoare, din care a executat doisprezece. Această experiență familială a influențat profund temele abordate în proza sa, care se remarcă printr-o expresivitate intens emoțională, uneori chiar patetică, și prin profilarea unor destine morale puternice.

În poezie, debutul cu volumul Colind târziu relevă o orientare religioasă accentuată, folosind simboluri biblice într-un limbaj uneori încărcat și strident (după opinia criticului Constantin Cubleşan). Mai târziu, în volumul Cer și pământ (2012), se conturează o poezie matură, centrată pe dialogul sincer dintre ființa umană și transcendență, în care lumina divină devine ghid și sens al existenței.

Sursa: https://ziarulfaclia.ro/