Ion Nicolau, medic român

Ion Nicolau (n. 7 februarie 1885, București – d. 18 decembrie 1963, București) a fost un medic român, membru corespondent al Academiei Române din 2 iulie 1955.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Nicolau#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Nicolau_1957_(cropped).jpg

Ion Nicolau și-a desfășurat studiile liceale și universitare în București între 1903 și 1909. În 1914, a obținut titlul de doctor în medicină și chirurgie, după susținerea tezei de doctorat intitulată „Cercetări asupra intoxicației tuberculoase provocată prin inocularea la cobai de bacili omorâți, tratați cu soluție Lügol”.

Începând cu 1907, a lucrat ca medic extern, iar între 1910 și 1912 a fost intern la Sanatoriul TBC de la Filaret. Între 1913 și 1915, a fost asistent la Clinica Medicală Infantilă și la Laboratorul de Medicină Experimentală, iar în perioada 1916-1919 a fost preparator la Clinica Infantilă. Din 1919, a devenit asistent la aceeași clinică. În 1931, Ion Nicolau a obținut titlul de doctor docent în pediatrie.

A beneficiat de o bursă „Rockefeller”, care i-a permis să se specializeze în diverse locații din Europa. Astfel, între 1926 și 1927, s-a specializat la Clinica de Boli Infecțioase și la Spitalul „Claude Bernard” din Paris, iar în 1927 a continuat formarea la Hospital for Sick Children din Londra și la Institutul „Lister”. Între 1927 și 1928, a fost la Lyon, la Institutul de Bacteriologie.

După întoarcerea în țară, între 1936 și 1952, Ion Nicolau a fost profesor de patologie generală și medicină infantilă la Facultatea de Medicină din Iași. Ulterior, între 1952 și 1962, a predat pediatrie la Institutul pentru Perfecționarea și Specializarea Medicilor și Farmaciștilor și a activat în cadrul bazelor clinice „Emilia Irza” și Spitalul Fundeni, între 1952 și 1962.

Ion Nicolau a introdus în practica medicală din România mai multe tipuri de explorări funcționale și de laborator. A realizat cercetări semnificative privind condiționările nervoase ale imunității, leziunile ganglionare medulare, variațiile lipazei sanguine în tuberculoză, bolile de sânge, reumatismul infantil și altele.

Lucrări

• La méningite cérébrospinale épidémique en Roumanie (1936)
• Reumatismul infantil (1957)
• Tuberculoza infantilă (1962)
• Anemiile hemolitice la copii (1962)
• Tratat de Pediatrie (1960)

Bibliografie

Rusu, Dorina N. – Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999. ISBN 973-27-06967.

Sursa: https://www.enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Nicolau