Maria Cunțan, poetă română

Maria Cunțan (n. 7 februarie 1862, Sibiu – d. 23 noiembrie 1935, București) a fost o poetă din România, care a folosit uneori pseudonimele Liliac și Rim. S-a afirmat în peisajul literar al sfârșitului de secol XIX și începutului de secol XX prin sensibilitatea lirică și contribuțiile aduse literaturii române.

Maria Cunțan s-a născut într-o familie de preot, fiind cea mai mare dintre cele trei fiice ale preotului Dumitru Cunțan din Dobârca. Și-a început educația la școala primară românească din Sibiu și a continuat la un institut de limbi străine din același oraș, ceea ce i-a permis să exceleze mai târziu ca traducătoare.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Cun%C8%9Ban#/media/Fi%C8%99ier:Maria_Cuntan.jpg

A debutat în 1891 în revista „Tribuna”, fiind îndrumată la început de criticul Ilarie Chendi. Maria Cunțan a publicat poezii în cele mai importante publicații ale vremii, precum „Vatra”, „Familia”, „Convorbiri literare” și „Sburătorul”. Consacrarea sa a fost legată de colaborarea cu revista „Semănătorul”, condusă de personalități ca Alexandru Vlahuță, George Coșbuc și Nicolae Iorga.

În 1909, Maria a devenit membră a Societății Scriitorilor Români, iar în timpul Primului Război Mondial a activat ca soră de caritate, continuând să scrie și să publice.

Maria Cunțan a publicat mai multe volume de poezii și traduceri notabile, printre care:

• „Poesii” (1901) – debutul editorial;
• „Fecioara din Orleans” (1909) – traducere din opera lui Friedrich Schiller;
• „Din caerul vremii” (1916) – două volume de poezie;
• „Secretul Susanei” – traducere a unei lucrări de Enrico Golisciani.

Poezia sa este caracterizată de o expresivitate lirică profundă, fiind apreciată pentru armonia și delicatețea limbajului.

Maria Cunțan a primit Premiul revistei „Luceafărul” pentru poezia „Asfințit”, marcându-se ca o figură importantă a literaturii vremii.

Maria Cunțan s-a stins la 23 noiembrie 1935, la Sanatoriul Filaret din București. În ciuda unei vieți dedicate literaturii, înmormântarea ei a avut loc în prezența unui cerc restrâns de prieteni, printre care și istoricul Nicolae Iorga, un susținător al operei sale.

Maria Cunțan rămâne un simbol al poeziei românești din perioada interbelică, fiind apreciată pentru contribuțiile sale atât ca poetă, cât și ca traducătoare, care a adus în limba română opere valoroase ale literaturii universale.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Maria_Cun%C5%A3an