Francisco Goya (n. 30 martie 1746, Fuendetodos, Spania – d. 16 aprilie 1828, Bordeaux, Franța) a fost un pictor, gravor și desenator spaniol.
Francisco Goya este considerat unul dintre cei mai importanți artiști spanioli ai secolelor XVIII și XIX, un precursor al modernismului și un martor vizual al marilor transformări istorice ale epocii sale. Opera sa vastă – picturi, desene și gravuri – reflectă evenimente dramatice precum invazia napoleoniană, decăderea monarhiei spaniole și frământările sociale ale vremii.
Goya și-a început educația artistică la Zaragoza, sub îndrumarea lui José Luzán y Martínez, apoi a studiat la Madrid cu Francisco Bayeu, viitorul său cumnat. În 1771, a călătorit în Italia pentru a-și perfecționa stilul, iar la întoarcerea în Spania, a început să picteze fresce în biserici din Zaragoza, influențate de stilul baroc-rococo și de pictorul venețian Giovanni Battista Tiepolo.
Cariera sa la curte a început în 1775, când a fost angajat de Fabrica Regală de Tapiserii Santa Bárbara pentru a realiza peste 60 de desene animate (schițe pregătitoare pentru tapiserii), în care ilustra scene din viața cotidiană a vremii. Sub influența neoclasicismului promovat de Anton Raphael Mengs, Goya a dezvoltat un stil propriu, inspirat și din studiul operelor lui Diego Velázquez și Rembrandt.
În 1780 a devenit membru al Academiei Regale San Fernando din Madrid, fiind apreciat pentru pictura sa Hristos pe cruce. În anii următori a fost numit pictor al regelui Carol al III-lea, iar mai târziu, în timpul domniei lui Carol al IV-lea, a fost promovat la rangul de prim pictor al curții (1799). Deși a fost favorizat de monarhie, Goya nu a ezitat să redea portrete ale curtenilor cu o sinceritate adesea brutală, vizibilă în Familia lui Carol al IV-lea (1800).

Francisco Goya


O boală gravă în 1792 l-a lăsat pe Goya surd, moment care a marcat o schimbare radicală în arta sa. În această perioadă, începe să exploreze teme mai întunecate și expresive. Seria de 80 de gravuri Los Caprichos (1799) reprezintă o satiră profundă a societății spaniole, folosind tehnica acvatintei pentru a reda efecte tonale dramatice.
Invazia napoleonică a Spaniei (1808) și atrocitățile războiului au avut un impact major asupra lui Goya. În gravurile din seria Dezastrele războiului (1810–1814), artistul documentează ororile conflictului cu o forță vizuală tulburătoare. Picturile monumentale 2 mai 1808 și 3 mai 1808 comemorează revolta madrilenilor și execuțiile sângeroase ce au urmat.
După restaurarea regelui Ferdinand al VII-lea, Goya a fost reprimit la curte, dar dezamăgit de regimul absolutist, s-a retras din viața publică. Între 1820–1823 a realizat Picturile negre, un ciclu de lucrări pline de simbolism întunecat, pictate direct pe pereții casei sale, Quinta del Sordo. În 1824 s-a stabilit la Bordeaux, în exil voluntar, unde a continuat să picteze și să experimenteze cu litografia până la moartea sa în 1828.
Francisco Goya este considerat un artist revoluționar, al cărui stil a evoluat de la rococo-ul decorativ la un realism emoționant, vizionar și uneori grotesc. Influența sa este profundă: de la romantici ca Delacroix, până la impresioniști și expresioniști ai secolului XX, precum Manet, Picasso sau Dali. Prin sinceritatea expresiei și curajul tematic, Goya a devenit un simbol al libertății artistice și al lucidității critice într-o epocă zbuciumată.
Sursa: https://www.britannica.com/biography/Francisco-Goya
#Postat de
Carmen Vintu
Opiniile cititorului
Te-ar putea interesa și
Continue reading
Jurnal FM 