Dan Deșliu, poet, actor și disident român

Dan Deșliu, născut Dan Beșleagă, (31 august 1927, București – 4 septembrie 1992, Neptun, Constanța), a fost poet, actor și politician român, cunoscut inițial ca exponent al proletcultismului, apoi ca disident față de regimul comunist în ultimele sale decenii. A fost deputat în Marea Adunare Națională între 1952 și 1957, ales în regiunea Pitești, circumscripția Micești.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dan_Deșliu#/media/Fișier:Dan_Desliu.jpg

A urmat cursurile mai multor licee, printre care Liceul „Matei Basarab” din București, Liceul de Aeronautică din Mediaș și Liceul Industrial și de Construcții din București. De asemenea, a studiat la Conservatorul de Arte Dramatice din capitală.

Între 1946 și 1948 a activat ca actor în Petroșani și București, îmbinând astfel arta teatrală cu preocupările literare.

Dan Deșliu a debutat literar în 1945, în revista Lumea, condusă de George Călinescu. A publicat primul său volum, Goarnele inimii, în 1949, în contextul consolidării regimului comunist în România. Prin această carte și prin poeziile apărute în presă, s-a impus drept una dintre cele mai influente voci ale realismului socialist românesc.

Este autorul baladelor Lazăr de la Rusca (1949) și Minerii din Maramureș, dedicate eroizării muncitorilor și „martirilor comuniști”. În această perioadă, a devenit un poet emblematic al propagandei oficiale.

Cu timpul, poezia sa a evoluat către formule neomoderniste. Începând cu anii ’80, a adoptat o poziție tot mai critică față de regim. A devenit disident activ, trimițând texte critice la Radio Europa Liberă și denunțând în mod public dictatura personală a lui Nicolae Ceaușescu.

În 1980 și-a dat demisia din Partidul Comunist Român, din care fusese membru încă din 1945.

După Revoluția din 1989, a devenit membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale.

Dan Deșliu a murit în 1992.

A avut un fiu, Manole Deșliu, și doi nepoți: Dan și Rebeca Deșliu.

Funcții și activitate profesională

• Membru al Biroului Uniunii Scriitorilor
• Redactor la revistele Flacăra, Scânteia
• Redactor-șef adjunct la Luceafărul.

Scrieri (selecție)

• Goarnele inimii (1949)
• Cântec pentru Legea cea Mare (1949)
• Lazăr de la Rusca (1949)
• Numele vieții (1950)
• Minerii din Maramureș (1951)
• Versuri alese (1953)
• Cântec de ruină (1957)
• Ceva mai greu (1958)
• Cercuri de copac (1962)
• Minunile de fiecare zi (1964)
• În poartă, Voinescu! (1968)
• Drumul spre Dikson (1969)
• Din țara lui Nu-mă-uita (1970)
• Visul și veghea (1972, reeditat în 1980)
• Cetatea de pe aer (1974)
• Premiera se amână (1977)
• Pavăza putredă (1981)
• Roman imaginar (1991)
• Un glonț pierdut (1991).

Premii și distincții

• Premiul Uniunii Scriitorilor: 1974, 1978
• Premiul de Stat al RPR: 1949, 1950, 1951
• Premiul de Stat clasa II-a (1951), pentru poemul Lazăr de la Rusca
• Medalia „A cincea aniversare a RPR” (1952)
• Ordinul Muncii clasa a II-a (1954)
• Ordinul „23 August” clasa a V-a (1959)
• Medalia „40 de ani de la înființarea PCR” (1961)
• Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1971).