Anton Pavlovici Cehov – 161 de ani de la naşterea celui mai important dramaturg rus

Nuvelist şi dramaturg, Anton Cehov a creat opere care au intrat în fondul de aur al literaturilor rusă şi mondială.
  Anton Pavlovici Cehov, medic, nuvelist şi prozator, cel mai mare dramaturg al Rusiei, cel care a schimbat în mod fundamental teatrul ca mijloc de exprimare a unui concept deosebit de modern, de manifestare a experienţelor umane şi a stărilor sociale.
De peste o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.

Cehov și-a început cariera de scriitor cu anecdote și în reviste umoristice, pe care le semna cu un pseudonim. În 1888 el era destul de popular pentru publicul nepretențios, având pe cont numeroase lucrări literare. 
 
În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin, unde recenzează populația. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește.

În 1896, îl cunoaște pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, fiin bolnav de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și jucate în teatru. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 – 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vișini. În 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.

Teatru

• 1881: Platonov sau Piesa fără titlu;
• 1886: Asupra efectelor nocive ale tutunului („О вреде табака”);
• 1887: Cântecul lebedei piesă într-un act;
• 1887: Ivanov („Иванов”);
• 1888: Ursul („Медведь: Shutka v odnom deystvii”)-comedie într-un act;
• 1888/1889? Cerere în căsătorie („Предложение”);
• 1889 Tragedian fără voie („Трагик поневоле”);
• 1889: Nunta („Свадьба”);
• 1889 Demonul pădurii („Леший”) comedie în patru acte;
• 1891: Jubileul („Юбилей”);
• 1896: Pescărușul („Чайка”);
• 1897: Unchiul Vania („Дядя Ваня”);
• 1901: Trei surori („Три сестры”);
• 1904: Livada de vișini („Вишнёвый сад”).

Povestiri

• 1883: Moartea unui slujbaș („Смерть чиновника”);
• 1883: Grasul și slabul;
• 1884: Stridiile („Устрицы”);
• 1884: Cameleonul („Хамелеон”);
• 1884: Masca („Маска”);
• 1885: Vânătorii („Егерь”);
• 1885: Sergentul Pribișceev („Унтер Пришибеев”);
• 1886: Grișa („Гриша”);
• 1887: Acasă („Дома”);
• 1887: Sirena („Сирена”);
• 1887: Kaștanka („Каштанка”);
• 1888: Stepa („Степь”);
• 1892: Salonul numărul 6 („Палата № 6”);
• 1894: Călugărul negru („Чёрный монах”);
• 1894: Vioara lui Rotschild („Скрипка Ротшильда”);
• 1895: Ordinul Anna („Анна на шее”);
• 1896: Casa cu mezanin („Дом с мезонином”);
• 1897: Mujicii („Мужики”);
• 1898: Omul în carapace („Человек в футляре”);
• 1899: Doamna cu cățelul („Дама с собачкой”);
• 1902: Arhiereul („Архиерей”);
• 1903: Logodnica („Невеста”).

Șapte povestiri traduse în CPSF 124 / 15.01.1960 de Anda Boldur:^[21] „Insulele zburătoare” de Jules Verne (parodie); „Eclipsă de Lună”; „O ședință de hipnotism”; „Scrisoare către un vecin savant”; „Esculapi rurali”; „Păcătosul din Toledo”; „O noapte de groază”

Nuvele

• 1884: „Dramă la vânătoare”;
• 1884: Chibritul suedez (Nuvelă polițistă)
• 1888: „Stepa” („Степь“);
• 1891: „Un duel” („Дуэль“);
• 1895: „Trei ani” („Три года“);
• 1896: „Viața mea” („Моя жизнь“).

Schițe umoristice

• 1884: Povestirile Melpomenei;
• 1886: Povestiri pestrițe.