Pe 1 iulie 1875, prin ordinul ministrului învăţământului şi cultelor Titu
Maiorescu,Mihai Eminescu devenea revizor şcolar al judeţelor Iaşi şi Vaslui.Luându-
şi în primire postul, se apucă de lucru cu o responsabilitate de invidiat, conjugată cu
spirit administrativ, punctualitate, ordine şi disciplină.
Noul revizor şcolar îndeplinea un enorm volum de muncă, fiindcă trebuia, de două ori
pe an, să inspecteze 152 de şcoli şi să gestioneze, în acelaşi timp, cancelaria
revizorului. În decursul unui an şcolar se afla în şcoli 180 de zile, iar 28 le consacra
serviciului administrativ.
La finele lunii august 1875 Mihai Eminescu vizitează școlile judeţului Vaslui. Scopul
ce şi-l propunea era să facă o trecere în revistă a stării de lucruri din instituțiile
școlare, care se pregăteau să se reorganizeze în spiritul noii reforme a
învăţământului primar. În urma inspecţiei, i se contura un tablou lugubru: frecvenţa–
sub orice nivel, condiţiile mizere în care trăiau cadrele didactice, comportamentul
lipsit de răspundere al prefecţilor şi primarilor faţă de grijile şcolii, alimentarea
insuficientă a elevilor.
“Inspectând astăzi școala din satul Rediul – mitropoliei am aflat 9 elevi prezenți din 52
înscriși. Frequentația mică e de atribuit primăriei, care nu amendează pe cei
avertizați. Răspunsurile copiilor au fost peste tot satisfăcătoare. Însă trebuie făcută
mai multă lectură, teme inscris (compoziții și dictando) și exerciții gramaticale…”
Toate aceste lucruri îl fac pe Mihai Eminescu să creadă că populaţia rurală a
judeţului Vaslui considera la acea oră şcoala ca ceva secundar, inutil.
Acestea erau concluziile trase de “ poetul nepereche” acum peste 144 de ani. Pe
câte dintre ele le putem infirma?