Ion Moldoveanu, poet român

Ion Moldoveanu (10 ianuarie 1913, Lechința, județul Bistrița-Năsăud – 17 mai 1939, Săvădisla, județul Cluj) a fost un poet român, născut într-o familie de țărani, fiul Suzanei (născută Jucan) și al lui Gheorghe Moldovan. După ce a părăsit satul natal, s-a mutat la Cluj, unde a avut ocazia să-l întâlnească pe profesorul Dimitrie Goga, în timp ce era elev la Școala Normală. Acesta din urmă l-a recomandat redacției revistei „Hyperion”, unde Moldoveanu a debutat cu poeziile „Cărăruie, cărăruie” și „Lacrimi”.

Sursa foto: https://pixabay.com/illustrations/pen-poetry-write-book-writer-poem-5321624/

După absolvire, Ion Moldoveanu a lucrat ca învățător în mai multe localități rurale, printre care Așchileu Mare, Vișinelu, Sălcuța și Luna de Sus. A continuat să scrie și să colaboreze frecvent cu revistele literare ale vremii, publicând recenzii, articole, note și poezii în „Freamătul școlii”, „Vatra”, „Eu și Europa”, „Gând românesc” și „Symposion”. Totuși, el se simțea mai apropiat de prietenii săi de la Mediaș, care promovau în revista „Lanuri” o poezie modernă, plină de sensibilitate, care marca un nou val al liricii ardelenene.

În ciuda unei vieți scurte, Moldoveanu a simțit apropierea morții, lucru ce l-a determinat să își alcătuiască prima plachetă. În 1938, ziarele anunțau apariția volumului „Ev pur” la editura revistei „Lanuri”, dar volumul a fost lansat abia în 1939, cu puțin timp înainte de moartea poetului, cu ajutorul prietenilor săi de la „Symposion”. Radu Stanca își amintește că a făcut „ultimele corecturi” ale cărții, dorind să-l prindă în viață pe poet. La scurt timp după apariția volumului, „trubadurul se stingea încet și modest” într-un sanatoriu, departe de prietenii săi literari.

Ion Moldoveanu a avut o existență prea scurtă pentru a-și afirma întregul potențial. La vârsta de 26 de ani, când a murit, era deja o personalitate lirică bine conturată. A fost influențat de marii maeștri ai literaturii române, precum Eminescu, Goga, Aron Cotruș, Bacovia și, în mod special, Lucian Blaga. În poeziile sale, s-a observat o „schimbare la față” distinctă, ce l-a individualizat, oscillând între o lirică pură și una tradițională.

Moldoveanu folosea topoi și motive populare pentru a crea o atmosferă de reverie. În poezia sa, natura, cerul și pădurile coexistau cu imagini mitologice și istorice, construind un „ținut” al visului. Totuși, apropierea de moarte l-a determinat să se adâncească într-o lirică tristă, marcată de „pământeana trecere” și „înaltă destrămare”. Poeziile sale, adesea elegiace, evocau muzica stelară a unui suflet care tânjea după o „supremă împăcare” între viață și moarte.

Opere

• Sbor peste ape, Editura Symposion, Cluj-Napoca, 1939
• Sbor peste ape, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1970 (ediție îngrijită de Dimitrie Danciu; prefață de V. Fanache).

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/author/0036176/index.html#bio