George Drumur, scriitor, publicist, muzicolog și traducător român
#Postat de Carmen Vintu on martie 14, 2026
George Drumur, (n. 14 martie 1911, Horecea-Mănăstirii, Cernăuți – d. 7 iunie 1992, Timișoara), scriitor, publicist, muzicolog și traducător român.
Pseudonimul literar al lui George Pavelescu, George Drumur a fost o personalitate marcantă a culturii române, cu activitate diversificată în domeniile literaturii, muzicii și traducerii. A fost membru al Societății Scriitorilor Bucovineni și al Uniunii Scriitorilor din România.

Sursa foto: AI
Sursa foto: https://www.poezie.ro/index.php/author/0035177/George_Drumur
A urmat studii superioare la Institutul Regal de Științe Administrative, Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Cernăuți, precum și la Facultatea de Matematică-Fizică din Timișoara și București.
George Drumur a avut o carieră bogată, implicându-se atât în presă, cât și în educație și administrație culturală. A fost:
- Secretar de redacție la revista Iconar (Cernăuți)
- Prim-redactor la Bucovina literară
- Redactor-șef la Deșteptarea (Cernăuți)
- Director al editurii Bucovina literară
- Președinte al Cercului Bucovina literară.
A activat ca funcționar la Mitropolia Bucovinei, director de cămin cultural în Horecea-Mănăstirii, profesor în școli din Cernăuți și Brezoi, și a deținut diverse funcții culturale în Timișoara: la Conservator, la Institutul de Artă și la Opera de Stat, unde a fost secretar artistic și literar-muzical.
A debutat în 1931 cu poeziile Peisaj și Pace, publicate în revista Junimea literară din Cernăuți.
Volume de poezie
- Solstiții, Editura Iconar, Cernăuți, 1936
- Suflete în azur, Editura Bucovina, București, 1940
- Vatra cu stele, Editura Bucovina literară, Cernăuți, 1942
- Însemnele anilor, Editura Facla, Timișoara, 1973
- Neodihna cuvintelor, Editura Facla, Timișoara, 1986
A realizat traduceri în versuri pentru opere lirice celebre, montate în teatre din Cernăuți și Timișoara:
- Orfeu (Gluck), 1938
- Pescuitorii de perle (Bizet), 1959
- Anotimpurile (Haydn), 1960
- Elixirul dragostei (Donizetti), 1967
- Norma (Bellini), 1968.
De asemenea, a tradus poezie din literatura rusă (Pușkin, Nekrasov, etc.), germană (Liebhardt, Kehrer), slovacă și cehă.
A scris texte pentru lucrări corale și piese muzicale semnate de compozitori ca Sabin Drăgoi, Mircea Hoinic, Eugen Cuteanu, Richard Oschanitzky, Sava Ilin, Mircea Stan și alții. Titluri reprezentative:
- Cântec pentru pace, 1949
- Nouă cântece pentru copii, 1959
- Vremuri noi (cantată), 1959
- Printre flori, 1966
- Țara-n sărbătoare, 1969
- Frumoasă ești, țară, 1975.
A colaborat cu numeroase reviste și ziare din țară și din diaspora: Bucovina literară, Convorbiri literare, Deșteptarea, Iconar, Orizont, Junimea literară, Argonaut, Curentul, Universul, Zori noi, Fiii Daciei (New York), The News People’s (New York) ș.a.
A colaborat la volumul II al Enciclopediei României (1938), în cadrul Asociației Științifice pentru Enciclopedia României.
George Drumur a încetat din viață la 7 iunie 1992, la Timișoara, lăsând în urmă o operă literară, muzicală și publicistică semnificativă, mai ales pentru memoria culturală a Bucovinei și a Banatului.
Jurnal FM 