Pavel Bellu, poet și publicist român

Pavel Bellu s-a născut pe 14 martie 1920, în satul Vrăniuț, comuna Răcăjdie, județul Caraș-Severin și a trecut la cele veșnice pe 10 ianuarie 1988, în Cluj-Napoca. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, a urmat studii la Facultatea de Filosofie din Cluj între 1946 și 1948, obținând licența în filosofia culturii, estetică și sociologie.

Sursa foto: AI

Debutul său literar a avut loc în 1936, cu poezia Un trandafir, publicată în revista „Luceafărul” din Timișoara. De-a lungul carierei, Pavel Bellu a colaborat la numeroase publicații de prestigiu, printre care „Universul literar”, „Vremea”, „Societatea de mâine”, „România literară”, „Claviaturi”, „Steaua”, „Tribuna” și „Orizont”.

A publicat volume de versuri precum Candelabre albastre (1940), Flori de piatră (1940), Elogiul simplității (1967), Arhitectura gândului (1977), și Lebăda solară (1984), dar și romane, printre care Fericita jale a Cumbriei (1978) și Focul rece (1982).

De asemenea, a semnat eseul Blaga – în marea trecere (1970), lucrare ce reflectă anii petrecuți în apropierea marelui poet. În 1972, a publicat și două lucrări dramatice – Iancu și pajura și Avram Iancu, ambele fiind piese inspirate din istoria națională.

Alte articole: https://jurnalfm.ro/ilie-ardelean/