Ștefan Constantinescu, pictor român

Ștefan Constantinescu (14 martie 1898, Târgu Ocna – 1983) a fost un pictor român remarcabil, cunoscut pentru arta sa monumentală, fresce și mozaicuri.
S-a născut în Târgu Ocna, fiu al comerciantului Simion Constantinescu și al Mariei. Talentul său artistic a fost remarcat încă din copilărie, unchiul său, Alecu Teodoru, ducându-l la București pentru a învăța să picteze icoane de la maestrul Gheorghe Serafim.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ștefan_Constantinescu_(pictor)#/media/Fișier:Stefan_Constantinescu_(autoportret).jpg
Constantinescu s-a impus ca unul dintre cei mai prestigioși pictori muraliști ai timpului, alături de Gheorghe Popescu. A fost profesor de pictură monumentală la Universitatea Națională de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” din București și a efectuat călătorii de studii în Franța, Italia, U.R.S.S., Cehoslovacia, Ungaria și Germania de Est.

A participat la saloane oficiale de pictură din 1926 și a avut numeroase expoziții personale în România și în străinătate: București (1956, 1970), Tel Aviv (1971), precum și la Sofia, Budapesta, Moscova, Berlin, Helsinki, Geneva și Roma.

Ștefan Constantinescu s-a remarcat în peisagistică, în stil postimpresionist, majoritatea lucrărilor sale având natura ca subiect principal. Printre picturile sale celebre se numără Peisaj din Târgu Ocna, care surprinde atmosfera interbelică a orașului.

În arta monumentală, a realizat compoziții de amploare, printre care:

• Basmele românilor (Reșița, 1959)
• Legături aeriene ale României (TAROM, București)
• Compoziția de la Palatul UNESCO, Geneva.

Distincții

• Artist Emerit al Republicii Populare Române (1957)
• Maestru Emerit al Artei din RPR (1964)
• Ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a (1968).