George Drumur, scriitor, publicist, muzicolog și traducător român

George Drumur, (n. 14 martie 1911, Horecea-Mănăstirii, Cernăuți – d. 7 iunie 1992, Timișoara), scriitor, publicist, muzicolog și traducător român.

Pseudonimul literar al lui George Pavelescu, George Drumur a fost o personalitate marcantă a culturii române, cu activitate diversificată în domeniile literaturii, muzicii și traducerii. A fost membru al Societății Scriitorilor Bucovineni și al Uniunii Scriitorilor din România.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.poezie.ro/index.php/author/0035177/George_Drumur

A urmat studii superioare la Institutul Regal de Științe Administrative, Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Cernăuți, precum și la Facultatea de Matematică-Fizică din Timișoara și București.

George Drumur a avut o carieră bogată, implicându-se atât în presă, cât și în educație și administrație culturală. A fost:

• Secretar de redacție la revista Iconar (Cernăuți)
• Prim-redactor la Bucovina literară
• Redactor-șef la Deșteptarea (Cernăuți)
• Director al editurii Bucovina literară
• Președinte al Cercului Bucovina literară.

A activat ca funcționar la Mitropolia Bucovinei, director de cămin cultural în Horecea-Mănăstirii, profesor în școli din Cernăuți și Brezoi, și a deținut diverse funcții culturale în Timișoara: la Conservator, la Institutul de Artă și la Opera de Stat, unde a fost secretar artistic și literar-muzical.

A debutat în 1931 cu poeziile Peisaj și Pace, publicate în revista Junimea literară din Cernăuți.

Volume de poezie

• Solstiții, Editura Iconar, Cernăuți, 1936
• Suflete în azur, Editura Bucovina, București, 1940
• Vatra cu stele, Editura Bucovina literară, Cernăuți, 1942
• Însemnele anilor, Editura Facla, Timișoara, 1973
• Neodihna cuvintelor, Editura Facla, Timișoara, 1986

A realizat traduceri în versuri pentru opere lirice celebre, montate în teatre din Cernăuți și Timișoara:

• Orfeu (Gluck), 1938
• Pescuitorii de perle (Bizet), 1959
• Anotimpurile (Haydn), 1960
• Elixirul dragostei (Donizetti), 1967
• Norma (Bellini), 1968.

De asemenea, a tradus poezie din literatura rusă (Pușkin, Nekrasov, etc.), germană (Liebhardt, Kehrer), slovacă și cehă.

A scris texte pentru lucrări corale și piese muzicale semnate de compozitori ca Sabin Drăgoi, Mircea Hoinic, Eugen Cuteanu, Richard Oschanitzky, Sava Ilin, Mircea Stan și alții. Titluri reprezentative:

• Cântec pentru pace, 1949
• Nouă cântece pentru copii, 1959
• Vremuri noi (cantată), 1959
• Printre flori, 1966
• Țara-n sărbătoare, 1969
• Frumoasă ești, țară, 1975.

A colaborat cu numeroase reviste și ziare din țară și din diaspora: Bucovina literară, Convorbiri literare, Deșteptarea, Iconar, Orizont, Junimea literară, Argonaut, Curentul, Universul, Zori noi, Fiii Daciei (New York), The News People’s (New York) ș.a.

A colaborat la volumul II al Enciclopediei României (1938), în cadrul Asociației Științifice pentru Enciclopedia României.

George Drumur a încetat din viață la 7 iunie 1992, la Timișoara, lăsând în urmă o operă literară, muzicală și publicistică semnificativă, mai ales pentru memoria culturală a Bucovinei și a Banatului.