Fănuș Băileșteanu, critic și istoric literar român

Fănuș Băileșteanu (n. 21 iulie 1947, Sălcuța, județul Dolj – d. 30 aprilie 2008, București) a fost un cunoscut critic și istoric literar român, remarcabil editor și cercetător al operei lui Mihail Sadoveanu.

Născut într-o familie de agricultori, fiul lui Constantin și al Floarei Băileșteanu, și frate mai mare al scriitorului Jean Băileșteanu, Fănuș a urmat școala primară în satul natal, apoi Liceul „Frații Buzești” din Craiova (1961–1965). A continuat cu Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvită în 1970.

Sursa foto: AI

După studii, a lucrat în diverse structuri culturale: lector la Centrala Cărții (1970–1971), apoi instructor la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1971–1981). Între 1981 și 1989 a fost cercetător la Muzeul Literaturii Române și redactor la revista Manuscriptum. După 1990, a colaborat cu Academica, apoi a devenit redactor responsabil al Analelor Academiei Române și șef al Biroului de presă al Academiei, iar din 1994 până la moarte a fost director adjunct al Bibliotecii Academiei Române.

Încă din studenție, Fănuș Băileșteanu a colaborat cu articole în publicații precum Scânteia tineretului și Viața studențească. A debutat ca critic literar în 1971, cu o recenzie la lucrarea Contradicția lui Maiorescu de Nicolae Manolescu.

S-a specializat în cercetarea literaturii române, cu accent pe definirea identității culturale naționale. A fost un important editor și exeget al lui Mihail Sadoveanu, contribuind la editarea critică a operelor acestuia în colaborare cu Cornel Simionescu (vol. I–VIII, 1981–1997).

A scris monografii dedicate unor poeți contemporani precum Nichita Stănescu (Poeta ludens, 1979), Grigore Vieru (1995) și Marin Sorescu (1998). Alte lucrări importante includ volumele Refracții (1980), Aorist (1988) și Abside (1979), în care analizează creațiile unor prozatori și poeți români contemporani.

În 2005 a publicat Nihil sine Deo sau Cruciada literară a ecumenistului Constantin Virgil Gheorghiu, prima monografie dedicată autorului romanului Ora 25, unde Băileșteanu a interpretat cartea ca o lucrare existențialistă cu valențe mitice.

Printre volumele sale de eseuri se numără Eseuri (1982 și 2007), Fețele rostirii (2002) și Personalități culturale românești din străinătate (1999). A fost, de asemenea, editor al unor antologii și ediții critice din operele lui Tudor Arghezi, Alexandru Macedonski, Jean Bart, G.M. Zamfirescu și alții.

La 1 decembrie 2000, Fănuș Băileșteanu a fost decorat cu Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, în semn de recunoaștere pentru contribuțiile sale la dezvoltarea culturii și științei românești. A încetat din viață la București, în 2008, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

Sursa: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-write-calligraphy-6200263/