21 mai, Sfinții Împărați Constantin și Elena. Tradiții

21 mai, Sfinții Împărați Constantin și Elena. Tradiții

Sfinții Constantin si Elena, „cei întocmai cu Apostolii”, sunt pomeniți în Biserica Ortodoxă pe 21 mai. Sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin si Elena este strâns legată de taina si puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei creștine.

Sfântului Constantin i s-a arătat pe cerul amiezii semnul Crucii spre biruința (In hoc signo vinces – “Intru acest semn vei învinge”), în pragul înfruntării cu păgânul Maxențiu, iar Sfânta Elena, mama sa, a descoperit la Ierusalim Crucea pe care Mântuitorul a fost răstignit.

Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena sunt cunoscuţi drept cei care au dat libertate creştinismului.

Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut ca Sfântul Constantin cel Mare, a fost împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306. În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare a emis Edictul de la Milan, prin care creştinismul devine „religie permisă”, alături de altele din imperiu, el luând mai mai multe măsuri în favoarea Bisericii creştine, înlăturând din legile penale pedepsele contrare creştinismului. În 321, Împăratul Constantin cel Mare a declarat duminica drept sărbătoarea săptămânală a creştinilor, zi de odihnă în imperiu, în care şi soldaţii asistau la slujbă.

Împăratul şi familia sa au sprijinit repararea bisericilor, dar au ajutat şi la construirea altora. Totodată, împăratul Constantin cel Mare a construit o nouă capitală – inaugurată la 11 mai 330 -, transformând oraşul Bizantium în oraşul Constantinopol, care timp de o mie de ani va fi capitala creştină a Imperiului Roman. Sfântul Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337, şi a fost înmormântat în Biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.

Elena, originară, probabil, din Drepanum (numit după aceea Helenopolis), din Golful Nicomidia, se presupune că era fiica unui hangiu.

O legendă ulterioară spune că era fiica regelui Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele dintre britanici şi Roma. Constantius Chlorus a divorţat de ea, în jurul anului 292, pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împărat al Imperiului Roman şi, ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenţă importantă la curtea imperială.

Despre împărăteasa Elena se spune că şi-a eliberat sclavii şi i-a ajutat pe creştinii persecutaţi.

Aceasta a zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem, pe cea din Nazaret şi multe alte sfinte locaşuri. Un templu al Afroditei fusese înălţat de către Împăratul Adrian pe dealul Golgotei, pentru a masca locul pătimirilor lui Hristos, dar Sfânta Elena a ordonat distrugerea statuii şi a îndepărtat pământul care acoperea mormântul Domnului Iisus şi cele trei cruci, una dintre ele fiind a lui Iisus şi celelalte două aparţinând tâlharilor care au fost răstigniţi cu El. Pentru a afla care este crucea pe care Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, acestea au fost atinse de trupul unei persoane care murise de curând. Iar în momentul atingerii de una dintre cruci, omul a înviat. În ajunul luptei cu păgânul Maxenţiu, suveranului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, semnul Crucii, ca simbol al biruinţei: ”Întru acest semn vei învinge”.

Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Mama sa Elena este strâns legată de taina şi puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei creştine. În ajunul luptei cu păgânul Maxenţiu, suveranului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, semnul Crucii, ca simbol al biruinţei : ”Întru acest semn vei învinge”.

Sfânta Impărăteasa Elena a trecut la Domnul la anul 327, puțin după întoarcerea de la Ierusalim, iar Sfântul Impărat Constantin în 337, după 31 de ani de domnie.

Semnificația numelor de Constantin și Elena

Numele de Constantin este de origine latină si vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”).

Elena, străvechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane („torță”, „făclie”, dar si „foc sacru”, la sărbătorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele („lumina arzătoare a soarelui”).

Tradiții

În România există o serie de obiceiuri şi supertiții în această zi. Din bătrâni se spune că cei care vor munci pământul în această zi vor avea parte de o invazie a păsărilor dăunătoare.  De aceea, în această zi nu se lucrează ogoarele, nu se dă cu sapa, nu se plivesc ierburile.

Mai mult, în alte zone se spune că aceasta este ziua în care păsările îşi învaţă puii să zboare.

În calendarul popular, sărbătoarea Sf. Constantin și Elena este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constantin Graur sau Constantinul Puilor. În această zi, era interzis să se muncească, iar prin odihna de la muncile câmpului, se credea că recoltele nu vor fi mâncate de păsări. Ziua de Constantinul Puilor era ultima zi în care se mai semănau porumbul, ovăzul şi meiul. În popor se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă.

De Sfinții Constantin și Elena femeile dau cu tămâie și stropesc cu aghiasmă pentru a alunga duhurile rele și necurate. Pentru a se apăra de forțe malefice, țăranii aprind un foc mare și stau în jurul lui, prin acest foc obișnuiesc să treacă și oile, pentru a fi ferite de rele pe timpul cât vor sta la stână.

Arhimandritul Ilie Cleopa spune că prin aceşti Sfinţi Împăraţi a adus Dumnezeu libertate religioasă în lume, a slăbit păgânismul şi idolatria şi a întărit Biserica şi credinţa creştină pe pământ.

La multi ani tuturor celor care poarta aceste nume!

Surse: Creștin Ortodox, Wikipedia, Dexologia