Current track

Title

Artist


Vladimir Hanga, profesor universitar, doctor docent, specialist în Drept roman și Istoria dreptului românesc

#Postat de on octombrie 21, 2025

Vladimir Hanga (21 octombrie 1920, Cucova, județul Bacău – 16 iunie 2013, Arad) a fost profesor universitar, doctor docent, specialist în Drept roman și Istoria dreptului românesc, recunoscut pe plan național și internațional pentru contribuțiile sale academice și științifice.

Sursa foto: https://foto.agerpres.ro/foto/detaliu/110753

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-2294342

Absolvent al Facultății de Drept a Universității din București (1943), Vladimir Hanga și-a început activitatea ca asistent la Drept roman, iar din 1949 a devenit titularul Catedrei de Drept privat roman la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, unde a parcurs toate treptele academice. A predat, de asemenea, la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad și la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din Cluj.

Între 1968 și 1973 a fost decan al Facultății de Drept din Cluj, iar între 1973 și 1976, prorector al Universității Babeș-Bolyai.

Între anii 1977 și 1984, profesorul Hanga a reprezentat România în Comisia ONU pentru Drepturile Omului, iar între 1984 și 1989 a fost arbitru la Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga. În perioada 2003–2013 a fost președinte de onoare al grupului român al Asociației „Henri Capitant” a prietenilor culturii juridice franceze.

A deținut mai multe titluri și distincții: Doctor în Drept Roman (1946) și Doctor în Istoria Dreptului Românesc (1947), conducător de doctorat; Laureat al Premiului „Simion Bărnuțiu” al Academiei Române (1981); Doctor Honoris Causa al mai multor universități, printre care Universitatea de Vest din Timișoara și Universitatea „Vasile Goldiș” din Arad; decorat cu Medalia „Meritul Științific” (1966).

A publicat numeroase lucrări de referință, printre care: Drept privat roman (1964, 1977, 2011), Mari legiuitori ai lumii (1977), Adagii juridice latinești (2007), Dicționar juridic român-englez (1998), Iustiniani Institutiones – Instituțiile lui Iustinian (ediție bilingvă, 2009).


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *