Georg Wittig, chimist german

Georg Wittig (n. 16 iunie 1897, Berlin – d. 26 august 1987, Heidelberg) a fost un chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 1979, recunoscut pentru descoperirea reacției care îi poartă numele.

Născut la Berlin, Wittig s-a mutat în copilărie cu familia la Kassel, unde tatăl său era profesor. A urmat liceul acolo, iar în 1916 s-a înscris la Universitatea din Tübingen pentru a studia chimia. În timpul Primului Război Mondial a servit ca ofițer de cavalerie și a fost prizonier de război între 1918–1919. După eliberare și în ciuda dificultăților legate de supraaglomerarea universităților germane, a reușit să-și reia studiile, devenind doctor în chimie organică la Universitatea din Marburg sub îndrumarea lui Karl von Auwers.

În 1926 a obținut abilitarea și a devenit cadru universitar, legând o prietenie strânsă cu viitorul laureat Nobel Karl Ziegler. A predat la Braunschweig (1932), dar climatul politic ostil l-a determinat să accepte, în 1937, invitația lui Hermann Staudinger de a se alătura Universității din Freiburg. Acolo și-a început cercetările fundamentale asupra chimiei carbanionilor.

Sursa foto: https://fr.wikipedia.org/wiki/Georg_Wittig#/media/Fichier:1,2-Didehydrobenzol.svg

În 1944 a preluat conducerea catedrei de chimie organică de la Universitatea din Tübingen, unde a realizat cele mai importante descoperiri ale sale, inclusiv dezvoltarea reacției Wittig, folosită pe scară largă în sinteza compușilor organici. Din 1956 a condus Departamentul de Chimie Organică al Universității din Heidelberg, beneficiind de o colaborare strânsă cu compania BASF. A rămas activ în cercetare și după pensionarea oficială din 1967, publicând până în 1980.

Printre distincțiile primite se numără titlul de doctor honoris causa al Universității Sorbona (1956) și Premiul Nobel pentru Chimie (1979).