Vasile Gionea, jurist român

Vasile Gionea (n. 21 februarie 1914, Gârbovățu de Jos, Corcova, Mehedinți, România – d. 1999) a fost un jurist român, ales ca deputat de Prahova în legislatura 1990-1992 pe listele Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚCD). Între 1992 și 1995 a fost președintele Curții Constituționale a României.

Sursa foto: AI

Vasile Gionea s-a născut pe 21 februarie 1914 în comuna Gârbovățu de Jos, județul Mehedinți. A absolvit în 1936 Facultatea de Drept și, în 1939, a promovat examenul de avocat definitiv, obținând primul loc la nivel național. Între 1939 și 1942, a studiat dreptul și științele economice la Facultatea de Drept din Cluj, obținând titlul de doctor cu distincția „Magna cum laude”, cu teza „Răspunderea civilă a liberului profesionist (medic, avocat, arhitect)”.

În perioada 1937-1953, Gionea a activat ca avocat pledant la Brașov, iar mai târziu a devenit avocat al Băncii Naționale a României, filiala Brașov. A fost membru al Partidului Național Țărănesc și, în 1942, a devenit asistent la Catedra de politică socială a Academiei Comerciale din Brașov. În 1949, a fost arestat. După 1952, a fost conferențiar la Academia Comercială Cluj-Brașov, iar din 1958 a devenit profesor. Deși i s-a propus o funcție didactică, refuzând să adere la Partidul Comunist Român, a fost demis din funcție, continuându-și activitatea la Banca Națională a României. Mai târziu a fost numit profesor la Ministerul Construcțiilor Industriale. În 1989, a fost confirmat ca profesor universitar la Catedra de Drept Constituțional și Istoria Dreptului.

În urma alegerilor din 20 mai 1990, Vasile Gionea a fost ales deputat de Prahova pe listele PNTCD. În Parlament, a fost membru al Comisiei juridice, de disciplină și imunități și al Comisiei de validare, de asemenea fiind vicepreședinte al Comisiei de redactare a noii Constituții (1991). A demisionat din Parlament pe 8 iunie 1992 și a fost înlocuit de Remus Opriș.

În 1992, președintele României l-a numit judecător al Curții Constituționale, iar Gionea a fost ales primul președinte al acestei instituții, mandat pe care l-a exercitat până în 1995. În 1993, a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Vasile Gionea a decedat în 1999.
După retragerea din viața politică, a continuat să predea dreptul civil la Facultatea de Drept a Universității „Hyperion” din București. A fost membru în comitete ale Asociației Juriștilor din Italia, Franța, Austria, Olanda, Belgia, Slovacia, Cehia și al Academiei Tiberiene din Italia și al Academiei de Științe din New York. A fost, de asemenea, membru emerit al Universității Pontz.

Vasile Gionea a participat la 35 de congrese internaționale, la care a prezentat comunicări științifice ce au fost publicate atât în țară, cât și în străinătate. A publicat 11 volume pe teme de drept civil, comercial, muncii, constituțional și istorie a dreptului, inclusiv:

• Istoria dreptului românesc 1980 – Vol. 2: Partea 1 (București, 1984), în colaborare cu Barbu B. Berceanu, Maria Dvoracek, Dumitru Firoiu și Alexandru Herlea;
• Drept economic (București, 1988);
• Studii de drept constituțional și istoria dreptului (Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, București, 1993-1995);
• Curs de drept civil: teoria obligațiilor (Ed. Fundația „România de Mâine”, 1995);
• Curs de drept constituțional (Ed. Scaiul, 1996), în colaborare cu Nicolae Pavel.

În afacerea literară, a fost autor și al unor lucrări de beletristică, cum ar fi:

• Oameni pentru care mi-a bătut inima: Portrete și amintiri (1990);
• Momente istoriografice și personalități de seamă ale neamului românesc (1990);
• Întâmplări din alte vremuri (1991);
• Femei vestite din Antichitate și din Evul Mediu (1999);
• 3 romane, dintre care cel mai cunoscut este Dragostea lui Tristan și a Izoldei (1990).

Aceste lucrări și contribuții științifice au lăsat o amprentă semnificativă în domeniul dreptului și al culturii românești.