Angelica Adelstein-Rozeanu, jucătoare de tenis de masă, campioană mondială

Născută într-o familie evreiască, Angelica a început să practice tenisul de masă la vârsta de 8 ani. La doar 12 ani, a câștigat prima sa competiție majoră, Cupa României, iar această performanță timpurie a determinat-o să se alăture unui club sportiv, unde s-a antrenat alături de jucători de top.

În 1936, la doar 15 ani, a devenit campioană națională la Cernăuți, iar acest titlu l-a păstrat neîntrerupt până în 1957, cu excepția anilor războiului (1940-1945). De asemenea, în 1938, a obținut prima sa victorie internațională la Open-ul din Czegled, Ungaria. Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, a participat la trei campionate mondiale – Praga (1936), Baden (1937) și Cairo (1939) – urcând de două ori pe podium.

După război, în 1948, a reprezentat România la Campionatul Mondial din Anglia, obținând locul 3. În 1950, Angelica a câștigat primul său titlu mondial la Budapesta și a devenit campioană mondială de șapte ori consecutiv: în Austria (1951), India (1952), România (1953), Anglia (1954), Olanda (1955) și Japonia (1956). În paralel, între 1950 și 1960, a fost președinta Federației Române de Tenis de Masă.

În 1960, Angelica Rozeanu a emigrat în Israel, unde a continuat să practice tenisul de masă, câștigând trei titluri naționale între 1960 și 1962. De-a lungul carierei sale, a fost recunoscută pentru performanțele sale remarcabile, iar în 1998 a fost inclusă în Cartea Recordurilor. În 1954, i-a fost acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în 2004, statul român i-a oferit Ordinul „Meritul Sportiv”, clasa I, în semn de apreciere pentru contribuțiile sale în sport.