Tristan Tzara, poet și eseist francez de origine română

Tristan Tzara (născut în 1896, Moinești, România – decedat în decembrie 1963, Paris, Franța) a fost un poet și eseist francez de origine română, renumit în special ca fondator al mișcării Dada, o avangardă artistică revoluționară și nihilistă, creată cu scopul de a demola valorile civilizației moderne.

Mișcarea dadaistă a luat naștere la Zürich în timpul Primului Război Mondial, având printre membrii săi artiști precum Jean Arp, Francis Picabia și Marcel Duchamp. Tzara a scris primele opere asociate curentului Dada – La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916; „Prima aventură cerească a domnului Antipyrine”) și Vingt-cinq poèmes (1918; „Douăzeci și cinci de poezii”) – precum și manifestele mișcării, adunate în Sept Manifestes Dada (1924; „Șapte manifeste Dada”). La Paris, Tzara a colaborat cu personalități precum André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon, angajându-se în activități provocatoare menite să șocheze publicul și să dezintegreze structurile tradiționale ale limbajului.

Mai multe detalii

Tristan Tzara, Romanian and French avant-garde poet, essayist and performance artist

original author: unknown; cropped and retouched by: Rlevente – Acest fișier a fost extras dintr-o altă imagine

• CC BY-SA 4.0
• Fișier:Tristan Tzara.jpg
• Creată: 1915
• Încărcată: 4 aprilie 2016

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Tristan_Tzara#/media/Fi%C8%99ier:Tristan_Tzara.jpg

În jurul anului 1930, deziluzionat de nihilismul caracteristic Dada, Tzara a migrat către suprarealism, alăturându-se foștilor săi colaboratori într-o abordare mai constructivă a artei. În această perioadă, s-a implicat activ în reconcilierea dintre suprarealism și marxism, aderând la Partidul Comunist în 1936 și participând la mișcarea de rezistență franceză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Angajamentele politice l-au apropiat de semenii săi, iar evoluția sa artistică l-a transformat treptat într-un poet liric profund.

Poezia sa, caracterizată de o sensibilitate acută, reflectă dualitatea dintre revolta interioară și uimirea în fața tragediilor existenței umane. Lucrările sale mature, începând cu L’Homme approximatif (1931; „Omul aproximativ”) și continuând cu Parler seul (1950; „Vorbind singur”) și La Face intérieure (1953; „Fața interioară”), dezvăluie o tranziție de la anomia dadaistă la un limbaj poetic complex, dar profund umanizat.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Tristan-Tzara