Adolf Windaus, chimist german

Adolf Otto Reinhold Windaus (n. 25 decembrie 1876, Berlin, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. 9 iunie 1959, Göttingen, RFG) a fost un chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1928).

Premiul i-a fost acordat pentru cercetările sale asupra substanțelor biologic active, în special vitamina D, care are un rol crucial în sănătatea umană.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Adolf_Windaus#/media/Fi%C8%99ier:Windaus.jpg
Inițial, Windaus a început studiile în medicină, dar ulterior s-a orientat către chimie. După obținerea doctoratului de la Universitatea din Freiburg în 1899, a ocupat diverse poziții academice la Freiburg și Innsbruck, înainte de a deveni șeful Institutului de Chimie de la Universitatea din Göttingen, funcție pe care a deținut-o din 1915 până în 1944.

Studiile lui Windaus asupra structurii chimice a colesterolului, începute în 1901, au durat aproape trei decenii. Aceste cercetări au fost parte a investigațiilor sale asupra sterolilor, o clasă de alcooli complecși.

Una dintre realizările sale majore a fost descoperirea 7-dehidrocolesterolului, un precursor chimic al vitaminei D, pe care l-a identificat ca fiind un steroid. Windaus a demonstrat că acest compus se transformă în vitamina D sub influența luminii solare, proces ce implică ruperea unei legături chimice. Descoperirea sa a explicat de ce expunerea la soare previne rahitismul, o boală cauzată de deficiența de vitamina D.

Pe lângă cercetările asupra vitaminei D, Windaus a adus contribuții semnificative la înțelegerea chimiei hormonilor sexuali și a contribuit la dezvoltarea medicamentelor utilizate pentru tratarea afecțiunilor cardiace.

Adolf Windaus a încetat din viață pe 9 iunie 1959, la Göttingen. Lucrările sale fundamentale continuă să fie apreciate pentru impactul profund asupra biochimiei și medicinei.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Adolf-Windaus