Theodor W. Hänsch, fizician german
#Postat de Carmen Vintu on octombrie 30, 2024
Theodor W. Hänsch (născut la 30 octombrie 1941, Heidelberg, Germania) este un fizician german care a primit jumătate din Premiul Nobel pentru Fizică în 2005, alături de John L. Hall, pentru contribuțiile lor remarcabile la dezvoltarea spectroscopiei laser, prin utilizarea laserelor pentru determinarea frecvenței (sau a culorii) luminii emise de atomi și molecule. Cealaltă jumătate a premiului a fost acordată lui Roy J. Glauber.
Own photo of Nobel-prize winner Theodor W. Hänsch (version jpeg) Photo prise lors de la conférence „Passion for Precision”, remake de celle donnée à Stockholm pour sa réception du prix Nobel de physique 2005, donnée le 20 octobre 2006 à l’Ecole Polytechnique.
No machine-readable author provided. Blinking Spirit assumed (based on copyright claims). – No machine-readable source provided. Own work assumed (based on copyright claims).
- CC BY-SA 3.0
- Fișier:Theodor W Haensch.jpg
- Creată: 26 octombrie 2006
- Încărcată: 27 octombrie 2006
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Theodor_Wolfgang_H%C3%A4nsch#/media/Fi%C8%99ier:Theodor_W_Haensch.jpg
Hänsch și-a obținut doctoratul în fizică la Universitatea din Heidelberg în 1969. În 1970, s-a mutat în Statele Unite, unde a început să predea la Universitatea Stanford. În 1986, s-a întors în Germania pentru a ocupa poziția de director al Institutului Max Planck pentru Optică Cuantică, funcție pe care a deținut-o până în 2016, colaborând, de asemenea, cu Universitatea Ludwig Maximilians.
Activitatea sa premiată a vizat măsurarea frecvențelor optice (frecvențele luminii vizibile). Deși exista deja o metodă numită „lanțul de frecvențe optice” pentru măsurarea acestora, procesul era extrem de complex și disponibil doar în câteva laboratoare specializate. La sfârșitul anilor 1970, Hänsch a propus tehnica pieptenilor de frecvență optică, prin care impulsurile ultrascurte ale luminii laser produc un set de vârfuri de frecvență la distanțe egale, asemănătoare dinților unui pieptene. Această tehnică a permis măsurători optice de frecvență cu o precizie de 15 cifre, adică o parte la un cvadrilion. În 2000, Hänsch, cu contribuțiile lui Hall, a dezvoltat complet teoria acestei tehnici.
Succesul colaborării dintre Hall și Hänsch a facilitat dezvoltarea unor dispozitive comerciale care puteau realiza măsurători de frecvență optică extrem de precise. Munca lor a condus la o gamă largă de aplicații, printre care îmbunătățirea sistemelor de navigație prin satelit, precum GPS, și sincronizarea rețelelor de date computerizate. Descoperirile lor au fost, de asemenea, folosite de fizicieni pentru a verifica teoria relativității speciale a lui Albert Einstein la niveluri foarte înalte de precizie și pentru a testa dacă valorile constantelor fizice fundamentale legate de frecvențele optice au rămas constante de-a lungul timpului.
Sursa: https://www.britannica.com/biography/Theodor-W-Hansch