Jurnal FM 
Dante Alighieri, poet și filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu, autor al „Divinei Comedii”
#Postat de Carmen Vintu on mai 14, 2025
Dante Alighieri (n. 14 mai 1265, Florența – d. 14 septembrie 1321, Ravenna), cunoscut simplu ca Dante, a fost unul dintre cei mai mari poeți ai Evului Mediu și o figură esențială în cultura și limba italiană. Considerat „Poetul Suprem” (il Sommo Poeta), el a influențat decisiv literatura europeană prin capodopera sa, Divina Comedie, o lucrare de referință în canonul occidental.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Dante_Alighieri#/media/Fi%C8%99ier:Portrait_de_Dante.jpg
| Descriere | Statua di Dante Alighieri di Emilio Demi, sita a Firenze presso la Galleria degli Uffizi . Fotografata da Frieda ( dillo a Ubi ) il 18 septembrie 2004. |
| Data | 28 septembrie 2004 (data inițială de încărcare) |
| Sursă | Transferat de pe it.wikipedia la Commons. |
| Autor | Cel care a încărcat inițial a fost Frieda de la Wikipedia italiană |
Născut sub numele Durante di Alighiero degli Alighieri, Dante a fost nu doar poet, ci și filosof, gânditor politic și susținător al folosirii limbii italiene vernaculare într-o perioadă în care latina domina literatura. Prin scrierile sale, în special Viața nouă (1295) și Divina Comedie, a contribuit la standardizarea dialectului toscan, care a devenit baza limbii italiene moderne.
Scrisă între 1306 și 1321, Divina Comedie este o alegorie în versuri care descrie o călătorie imaginară prin Infern (Inferno), Purgatoriu (Purgatorio) și Paradis (Paradiso). Lucrarea este compusă din 100 de cânturi, redactate în forma poetică terza rima, o invenție atribuită chiar lui Dante.
Poetul este călăuzit în primele două părți de Virgiliu, simbol al rațiunii, iar în Paradis de Beatrice, figura idealizată a iubirii divine. La finalul călătoriei, înțelege că iubirea este forța motrice a universului: „L’amor che move il sole e l’altre stelle” („Iubirea care mișcă soarele și celelalte stele”).
Dante a explorat teme politice, lingvistice și filozofice în lucrări precum:
-
De vulgari eloquentia – pledoarie pentru folosirea limbajului popular în scris
-
Il Convivio – o enciclopedie neterminată despre cunoaștere
-
De Monarchia – tratat politic în care susține separarea dintre stat și Biserică și puterea universală a împăratului.
Considerat părintele limbii italiene, Dante a fost un model pentru mari autori ca Petrarca și Boccaccio (împreună, cei trei sunt cunoscuți ca „trei coroane” ale literaturii italiene). Influența sa s-a extins și în afara Italiei, marcând operele lui Geoffrey Chaucer, John Milton și Alfred Tennyson.
Opera lui Dante a fost tradusă în română începând cu secolul al XIX-lea, de nume importante ca G. Coșbuc, Maria P. Chițiu, Alexandru Marcu, George Buznea, Eta Boeriu sau Ion A. Țundrea. Aceste traduceri reflectă interesul constant al culturii române pentru mesajul profund umanist, religios și artistic al poetului florentin.
