Henri Dunant, om de afaceri elvețian și umanist

Henri Dunant (8 mai 1828, Geneva, Elveția – 30 octombrie 1910, Heiden) a fost un umanitar elvețian, fondator al Crucii Roșii (astăzi Crucea Roșie și Semiluna Roșie) și al Alianței Mondiale a Asociațiilor Creștine ale Tinerilor. În 1901, a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Pace, pe care l-a împărțit cu Frédéric Passy.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henry_Dunant#/media/Fi%C8%99ier:Jean_Henri_Dunant.jpg

Dunant a fost martor la bătălia de la Solferino (24 iunie 1859), în urma căreia s-au înregistrat aproape 40.000 de victime. Impresionat de suferința răniților austrieci și francezi, el a organizat un serviciu de ajutor de urgență pentru aceștia. În cartea sa Un Souvenir de Solférino (1862; O amintire de la Solferino), Dunant a propus înființarea unor societăți de ajutor voluntar în fiecare țară, dedicate alinării suferinței în timpul războiului și în timp de pace, fără discriminare de rasă sau religie. De asemenea, a susținut necesitatea unui acord internațional pentru protecția răniților de război. În 1863, a fondat Comitetul Internațional pentru Alinarea Răniților, cunoscut astăzi sub numele de Comitetul Internațional al Crucii Roșii, iar în anul următor s-au format primele societăți naționale și a avut loc prima Convenție de la Geneva.

După falimentul afacerilor sale din cauza implicării neglijente, Dunant a părăsit Geneva în 1867 și a trăit în mare parte din viața sa rămasă în sărăcie și izolare. Totuși, el a continuat să promoveze cauze umanitare, cum ar fi tratamentul prizonierilor de război, abolirea sclaviei, arbitrajul internațional, dezarmarea și stabilirea unei patrii evreiești. În 1895, după ce un jurnalist l-a redescoperit în Heiden, Elveția, Dunant a primit multiple onoruri și o serie de pensii ca recunoaștere a activității sale.

Sursa: https://www.britannica.com/biography/Henri-Dunant