Tabăra ARC, „rădăcinile” nu se uită!

Aproximativ 6.500 de copii și tineri din Diaspora și comunitățile istorice alături de însoțitori, profesori și voluntari din țară și din afara granițelor vor petrece clipe de neuitat în cele șase centre de agrement de la: Codrii de Aramă Agafton – județul Botoșani, Sângeorz Băi – județul Bistrița-Năsăud, Poiana Pinului – județul Buzău, Căprioara – județul Hunedoara, Oglinzi – județul Neamț și Gălăciuc – județul Vrancea. Acum, Tabăra Oglinzi găzduiește o noua ediție a Taberei ARC, a XV-a, la care participă peste 140 de copii ai românilor din SUA, Canada, Franța, Ucraina și Republica Moldova. Anul acesta, la Neamț vor fi organizate opt serii. Departamentul pentru Românii de Pretutindeni se pregătește deja pentru cea de-a cincea serie la Oglinzi, copiii și adolescenții beneficiind de un program variat de activități, care au ca punct central „limba română”. 

„Sunt aproximativ 140 de copii însoțiți de responsabilii de grup.  Am vizitat numeroase obiective turistice la Cetatea Neamțului, care e foarte aproape aici, la Oglinzi. Am fost la Casa Memorială Ion Creangă în Humulești. Da, am vizitat și Cheile Bicazului, Lacul Roșu, niște obiective turistice deosebite și care au ajutat pe copii să cunoască cât mai bine zona geografică a județului Neamț. Pentru seria următoare așteptăm participanți din Albania, Grecia, Italia, Spania, Republica Moldova și Ucraina – Cernăuți. Copiii sunt foarte încântați de această tabără. Are un renume, ca să zic așa, printre taberele pe care noi le coordonăm”, a precizat reprezentantul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, Mădălina Ștefan.

La Oglinzi anul acesta se desfășoară cea de-a XV-a ediție a Taberei ARC.  Directorul Direcției de Sport Neamț, Gheorghe Paisa a spus: „Eu zic că le-am asigurat toate condițiile de a rămâne cu amintiri plăcute, iar dacă programul ARC al Departamentului Românilor de Pretutindeni va continua, ceea ce sunt sigur că va continua, cu seria a XVI-a, deja sunt 16, au vechime, au deja o istorie în spate, cred că Tabăra Oglinzi va fi cea mai solicitată. Deci, noi suntem la maxim. Anul trecut am avut 6 serii, anul acesta avem 8 serii. Deci, practic, nu ne-a mai lăsat loc liber pentru copiii din România. Dacă e greu să ții ștacheta sus? Este o întrebare foarte dificilă, este foarte greu, pentru că legislația este una. Noi nu știm nici în ziua de astăzi ai cui suntem, la ce instituții ale statului suntem cu taberele. Teoretic la Direcția Județeană de Tineret, care nu este înființată la județul Neamț. Practic, suntem la Direcția Județeană de Sport și Tineret rămasă ca o relicvă de la Ministerul Tineretului și Sportului, ca nereorganizată, cum ar fi trebuit să fie reorganizată în baza legislației în vigoare. Agenția Națională pentru Sport nu se poate ocupa de tabere, iar tabăra de la Oglinzi funcționează cu parametrii acceptabili. Eu sunt satisfăcut de ceea ce oferim și condițiile pe care le putem prezenta la ora actuală pentru copii, pentru a se distra, pentru a se odihni și a pleca cu amintiri plăcute din județul Neamț”.

 În fiecare an se încearcă realizarea unui ARC peste timp și spațiu geografic, singurele care despart România de comunitățile românești din afara granițelor. „Toți copiii s-au atașat stimabil, nu au făcut gălăgie, au ascultat cu atenție toate numerele. Da, sunt, în general, prima dată în tabără. Aici, mi se pare un loc foarte magnific, mi se părea că va fi undeva în altă parte, cu mai puțină natură, însă aici este foarte multă pădure, totul este verde și foarte frumos. Suntem 8 persoane, mi se pare, doar grupul nostru, adică mai sunt și alți copii, dar în afara grupului nostru”, a spus Viorel Cepoi, din raionul Ungheni, Republica Moldova.  „Sunt multe activități, poți face diferite lucruri pe aici. E răcoare, e superb, mâncarea la tabără a fost foarte bună. Am avut excursii la cetate, am vizitat câteva mănăstiri. Cred că a fost o experiență culturală interesantă pentru fete. Avem în grup 4 copii anul acesta, au vârste între 10 și 15 ani, 4 fetițe, nu am mai avut o experiență la fel de plăcută ca și cea de anul ăsta, anul trecut am fost la Botoșani”, Irina Gherasim, supraveghetor al copiilor din Canada. „Vorbesc româna, am părinți români, vorbesc că părinții mei vorbesc românește acasă și vin în România. Ei sunt din Galați”, Loriana Alesa Grigorescu din Canada.

„O așteptăm din primăvară, de când ne-am înscris și aveam emoții, ne vor accepta sau nu, dar până la urmă am fost extrem de bucuroasă când am auzit că venim aici. Copiii sunt foarte entuziasmați, vin din Statele Unite ale Americii. Am un grup de copii care, într-adevăr, aici au reușit să-și facă o grămadă de prieteni, ceea ce m-a bucurat enorm și se țin după ei. Cei din Statele Unite vorbesc mai mult engleză și ceilalți copii zic: noi să învățăm engleză de la voi, iar voi să învățați română de la noi. Ceea ce chiar s-a întâmplat! Am observat îmbunătățirea vorbirii în limba română a copiilor. Am fost primiți cu atâta căldură de reprezentanții Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, am simțit că am venit acasă din prima zi când am intrat în tabără. Pentru noi este prima dată când am venit și probabil că o să mai venim cu mare drag. Oricând, și o să spun și la alții, părinți români care sunt în Statele Unite, să facă tot posibilul să aducă, măcar o dată copiii până la vârsta acceptată aici, în tabăra asta. Rădăcinile mele sunt în Bucovina, în Suceava. Aici m-am născut, copiii mei sunt născuți aici. Fiica mea a emigrat în 2003, în Statele Unite ale Americii, s-a căsătorit acolo și a format o familie acolo”, a spus emoționată Maria Petrii din SUA.

Timp de șapte zile, fiecare serie are un program diversificat, cu ateliere de istorie, limba română, geografie, pictură și creație, spiritualitate, muzică, teatru și artă, jocuri sportive și activități cu caracter preventiv. 

La întrebarea: „Care a fost cea mai dificilă întrebare venită din partea unui copil care aparține Diasporei?”, profesorul de istorie Anton Traian a spus: „Cea mai dificilă întrebare și care m-a pus și pe mine pe gânduri ar fi cea în care un elev m-a întrebat de ce nu învață informațiile acestea, pe care eu le-am oferit, și la el în țară? Copiii participă cu un interes ridicat la aceste ateliere educaționale organizate de către Departamentul Românilor de Pretutindeni. La atelierul de istorie, ei vor din ce în ce mai multe informații și cer din ce în ce mai multe detalii legate de datele istorice, deoarece în țara lor fac o istorie a românilor puțin altfel, mai cosmetizată, în care se pune accent mai mult pe istoria țării unde trăiesc și mai puțin pe istoria țării de unde vin, în speță istoria românilor. Mie îmi vine destul de greu să concretizez atât de multe informații  în câteva ateliere pe care le desfășor, dar încerc să intervin cu mai multă istorie orală, cu mai multe povești, deoarece vârsta copiilor este una fragedă și ei așteaptă cu mare interes poveștile istorice bazate pe imagini și pe reconstituiri”.  

„Este al doilea an în care particip la Taberele ARC și anul trecut o temă care s-a repetat mai ales de către copiii din Ucraina a fost tema războiului, care a fost foarte apăsătoare pentru ei. Din exprimarea lor artistică se vedea durerea prin care au trecut, se vedea suferința, tablourile lor erau cotropite de negru, de avioane, de bombe, de tot ce e mai urât. Observ anul ăsta o schimbare, se vede o deschidere, cumva parcă au depășit acel prag de suferință, de durere și încep să se deschidă. O altă temă care le place copiilor foarte mult este cea a naturii, deci pictează peisaje, pictează ceea ce au văzut la Lacul Roșu, sunt tablouri care prezintă file de istorie, Cetatea Neamțului, afișe în care sunt reprezentate peisaje din zona asta, mănăstirile, cetatea, toate prinse într-un afiș al taberei. Foarte interesant”, a explicat Brândușa Crețu, profesor la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Târgu Neamț.

Următoarea serie își începe activitatea foarte curând, iar copiii, tinerii și însoțitorii sunt din Albania, Grecia, Italia, Spania, Republica Moldova și Ucraina – zona Cernăuți.