Ștefan Stâncă, medic român de origine evreiască
#Postat de Carmen Vintu on ianuarie 26, 2025
Ștefan Stâncă (n. 13 noiembrie 1865, Iași – d. 26 ianuarie 1897, Iași) a fost un medic român de origine evreiască, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul medicinei, filosofiei și sociologiei. După ce a absolvit Facultatea de Medicină la Universitatea din Iași și la cea din București (1882–1888), a obținut titlul de doctor în medicină în 1891 cu teza Mediul social ca factor patologic. Ulterior, s-a specializat în oftalmologie în străinătate.

Ștefan Stâncă a fost și un susținător al ideilor socialiste, colaborând cu publicații precum Munca, Lumea Nouă, Adevărul, Românul și Contemporanul. A fost un critic al „medicinii scolastice” și a subliniat importanța factorilor sociali în dezvoltarea bolilor. Conform viziunii sale, bolile nu sunt fatalități inevitabile, ci rezultă în mare parte din condițiile sociale, pe care le considera un sistem complex ce include factori materiali, culturali și condițiile specifice de viață.
Stâncă a contestat teoriile darwinismului social și ale lui Malthus și a promovat medicina preventivă, insistând asupra influenței condițiilor sociale asupra sănătății fizice și psihice a populației. El considera că reformele sociale, care îmbunătățesc condițiile de viață ale categoriilor defavorizate, sunt esențiale pentru prevenirea bolilor.
Printre lucrările sale importante se numără Mediul social ca factor patologic (1891), care a fost republicată postum în 1897 cu o prefață semnată de Constantin Dobrogeanu-Gherea și o notiță biografică de Sofia Nădejde. De asemenea, a publicat articole științifice și culturale în reviste precum Contemporanul, România medicală și Progresul medical român.
Ștefan Stâncă a fost ales post-mortem membru al Academiei Române în 1948, fiind recunoscut pentru contribuțiile sale inovative în domeniul medicinei sociale și pentru angajamentul său în promovarea unei abordări holistice a sănătății.
Sursa: https://romanian-philosophy.ro/encyclopedia/stanca-stefan/