Alexandru Brătășanu, scenograf, pictor și profesor universitar român

Alexandru Brătășanu, (14 mai 1901 – 29 noiembrie 1972, București), a fost un scenograf, pictor și profesor universitar român.

Alexandru Brătășanu a fost o personalitate marcantă a scenei artistice românești din secolul XX, activând ca scenograf, pictor și profesor. S-a născut la Craiova și a urmat liceul la Toulouse, între 1912 și 1914. În timpul Primului Război Mondial, s-a refugiat la Iași, iar după război a plecat la Paris, unde și-a desăvârșit formarea artistică. A studiat la prestigioasele Académie Julian și Académie Ranson, lucrând cu profesorul Fernand Léger, unul dintre pionierii artei moderne.

Sursa foto: AI

Legat de cercurile moderniste și avangardiste din România, Brătășanu a creat atât la Paris, cât și la București. Cariera sa de scenograf s-a desfășurat în paralel cu activitatea de pictor, dar este mai ales cunoscut pentru contribuția la dezvoltarea scenografiei românești moderne.

A fost unul dintre fondatorii Teatrului de Păpuși Țăndărică, instituție esențială în teatrul pentru copii din România. Între 1945 și 1949, a realizat scenografia mai multor spectacole de succes, precum Cu Țăndărică spre mările Sudului sau Sirena cea mică, adaptare de Lucia Demetrius după Hans Christian Andersen. A colaborat îndeaproape cu alți scenografi de marcă, precum Elena Pătrășcanu, Lena Constante și Ileana Popescu, semnând decorurile pentru spectacole precum Pădurea fermecată, Nea Matache leneșul, Țăndărică la circ sau Sperietoarea veselă.

În 1951, a realizat scenografia spectacolului Galoșul fermecat la Teatrul de Marionete din Arad, în regia Sandei Diamantescu și a lui Cristian Frangopol.

După instaurarea regimului comunist, Alexandru Brătășanu a fost scenograf al Teatrului Național din București, iar în paralel a avut o activitate pedagogică importantă. A fost profesor de scenografie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, formând generații de scenografi valoroși care aveau să ducă mai departe tradiția artei scenice românești.