Ștefan Nădășan – o personalitate marcantă a ingineriei românești

Ștefan Nădășan (n. 19 august 1901, Timișoara, Austro-Ungaria – d. 23 septembrie 1967, Timișoara, România) a fost un inginer electromecanic român.

Ștefan Nădășan a fost unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai primei promoții de ingineri de la Universitatea Politehnica din Timișoara, absolvind în 1924. Născut la 19 august 1901 în Timișoara, într-o familie de farmacist, a învățat de mic valorile muncii de laborator alături de tatăl său, iar aceste experiențe timpurii i-au modelat pasiunea pentru știință și inginerie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_N%C4%83d%C4%83%C8%99an#/media/Fi%C8%99ier:Stefan_Nadasan_1955.jpg

După încheierea studiilor liceale la Eisenstadt și Györ, Nădășan a ales să studieze la nou înființata Școală Politehnică din Timișoara, unde a fost remarcat de mari profesori ai vremii, precum Traian Lalescu și Victor Vâlcovici. În timpul anilor de studenție, s-a distins prin capacitatea sa de a înțelege și explica concepte tehnice complexe și a demonstrat înclinații puternice spre pedagogie. A urmat cursurile secției de Electromecanică și, în 1924, și-a obținut diploma de inginer, prezentând o lucrare inovatoare despre „Instalație de cazane”.

După absolvire, a început să lucreze la atelierele CFR din Timișoara, unde a introdus cu succes utilizarea fontei de mare rezistență pentru piesele dinamice ale vagoanelor și locomotivelor, o contribuție revoluționară în domeniul feroviar. În paralel, Nădășan a continuat să cerceteze și să publice lucrări științifice apreciate atât în România, cât și în străinătate.

Cariera sa universitară a început la scurt timp după finalizarea studiilor, când fostul său profesor, Constantin Teodorescu, l-a invitat să devină asistent la catedra de Rezistența Materialelor. Nădășan a contribuit semnificativ la dezvoltarea laboratorului de Încercări de Materiale, asociindu-se și eforturilor de promovare a sudurii, un domeniu de cercetare esențial pentru ingineria industrială.

În 1938, Nădășan a obținut titlul de doctor inginer, devenind primul doctorand al Politehnicii din Timișoara, iar un an mai târziu a fost numit conferențiar. După plecarea profesorului Teodorescu la București, în 1942, Nădășan a devenit profesor titular la aceeași catedră, fiind recunoscut drept un profesor excepțional, exigent și pasionat, care insufla studenților săi seriozitate și perseverență.

Pe lângă activitatea didactică, Nădășan a avut o contribuție deosebită la înființarea Institutului de Proiectări în Construcția de Mașini (IPROM) și a Institutului de Metrologie din Timișoara. De asemenea, a fost implicat în cercetările avansate ale Bazei de Cercetări Științifice a Academiei Române, unde a studiat oboseala oțelurilor și a realizat cercetări în sudura materialelor.

Pentru activitatea sa remarcabilă, Ștefan Nădășan a fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1955, devenind membru titular în 1963 și vicepreședinte al acesteia până în 1966. A fost, de asemenea, membru de onoare al Academiei de Științe din Budapesta.

Nădășan s-a stins din viață la 23 septembrie 1967, la Timișoara, lăsând în urma sa o moștenire durabilă în domeniul ingineriei românești. În semn de omagiu, astăzi, laboratorul de Rezistența Materialelor din Universitatea Politehnica Timișoara și o stradă din oraș îi poartă numele.

Sursa: https://www.upt.ro/Informatii-utile_stefan-nadasan_1125_ro.html