Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești între 1678 și 1688

Șerban Cantacuzino (născut în 1640 – decedat pe 29 octombrie/8 noiembrie 1688) a fost domnul Țării Românești între 1678 și 1688, reprezentant de seamă al familiei Cantacuzino, de origine bizantină. Era fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și fratele marelui cărturar Constantin Cantacuzino. Mama sa, Elina, provenea din vechea familie boierească Mărgineni, fiind fiica domnitorului Radu Șerban.

Ca domn al Țării Românești, aflată sub suzeranitate otomană, Șerban Cantacuzino a participat alături de turci la asediul Vienei din 1683, dar a negociat și o alianță cu habsburgii, dorind să treacă Țara Românească de partea creștină. Speranța lui era de a deveni protectorul creștinilor din Balcani, habsburgii promițându-i tronul Bizanțului în cazul unei victorii împotriva otomanilor. După moartea sa, tronul a fost preluat de Constantin Brâncoveanu.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98erban_Cantacuzino#/media/Fi%C8%99ier:124_-_Serban_Cantacuzino.jpg

Șerban Cantacuzino provenea dintr-o familie boierească influentă care lupta să reducă puterea familiilor grecești nou-venite în Țările Române. Tatăl său, Constantin Cantacuzino, s-a căsătorit cu Elina, fiica domnitorului Radu Șerban, consolidând astfel legăturile familiei Cantacuzino cu domnia. Conform unor surse, Șerban ar fi câștigat domnia în 1678 cu ajutorul unei cumpărări de tron și a intrat în București în 1679.

În 1683, Șerban a participat la asediul Vienei alături de turci, dar se spune că ar fi tras cu ghiulele umplute cu paie, pentru a nu provoca rău creștinilor. Ulterior, a desfășurat o politică diplomatică abilă pentru a proteja Țara Românească de extinderea influenței habsburgice și poloneze. Pe plan intern, a susținut înființarea de tiparnițe, ctitorind Biblia de la București (1688) și mănăstirea Cotroceni. De asemenea, a introdus cultura porumbului, a modernizat cursul Dâmboviței și a construit Podul Șerban-Vodă și Hanul Șerban-Vodă, ambele având o importanță deosebită pentru dezvoltarea orașului București.

Șerban Cantacuzino a murit la 29 octombrie/8 noiembrie 1688, fiind înmormântat la mănăstirea Cotroceni.

Șerban Cantacuzino a avut un rol central în sprijinirea limbii române în biserică, contribuind astfel la ridicarea nivelului cultural și spiritual al neamului. În istoria culturală, este recunoscut ca fiind un promotor al literaturii religioase în limba română, contribuind la tipărirea unor lucrări fundamentale. Stema sa, vulturul bicefal cu acvila Țării Românești, a devenit mai târziu emblema Muzeului Național Cotroceni, simbolizând importanța sa pentru istoria acestui loc.