Raul Papalicef: „„A fost un parcurs greu, a fost un pionierat…”
#Postat de Corina Bahneanu on iulie 30, 2019
Prezent în studioul Jurnal FM, Raul Papalicef, șeful Serviciului Salvamont al județului Neamț, a discutat despre pasiunea pentru munte și dorința, încă din copilărie, de a practica salvarea montană, activitate nu prea cunoscută în acele vremuri.
Salvarea montană, aceasta nobilă ocupație, îmbinarea între curaj si umanitarism, entuziasm și competență, dintre dragostea de frumusețile naturii și generozitate, împlinește anul acesta, în România, 50 de ani de activitate legiferată, în baza Hotărârii Consiliului de Miniștri cu numărul 140/1969.
În rândul oamenilor de munte, apariția acestui act normativ, care legifera Salvamontul, a fost privită ca o adevărată victorie. Pentru prima dată se putea vorbi de o organizare a activității de salvare. Au fost cooptați pentru această activitate schiori și alpiniști de marca, cu o bogată experiență în ceea ce privește muntele și acordarea primului ajutor.
„A fost un parcurs greu, a fost un pionierat, nu-mi pare rău și n-o să-mi pară niciodată, nu cred că dacă aș fi urmat cariera medicală aș fi atins vreodată performanțele pe care le-am atins în salvarea montană și din punct de vedere al cazuisticii și a cărții de vizită și al implicării la nivel național și internațional. Am ajuns în 2006 să reprezint România la cel mai înalt for mondial, la ICAR, International Commission for Alpine Rescue, am văzut o lume întreagă, sunt în continuare membru la Comisii Terestre”, a precizat Raul Papalicef.
Apariția serviciului Salvamont ca și formă de organizare se leagă de numele Raul Papalicef, se întâmpla prin 1993: „Printre cei cinci masiv muntos în care a debutat această formă de organizare a salvării pe munte, a fost și masivul Ceahlău, printr-o formație înființată la Bicaz. Oamenii erau voluntari, nu erau niște tehnicieni, încet, încet au făcut și pionierat în ceea ce privește salvarea. Ce am făcut noi după ‘93 au fost niște pași și mari și repezi pentru a ajunge undeva la nivelul elitelor din întreaga lume. A fost foarte greu, nu din punct de vedere al capacității umane, ci din punct de vedere al accesului la informații și la echipamente. În anii 93- 94 există un singur magazin de echipamente sportive în România, la București, foarte slab dotat, de obicei aduceau echipamente second și le vindeau în România ca noi, că așa a fost epoca respectivă. Trebuia să improvizezi, nu existau comunicații de niciun fel, existau niște stații de emisie-recepție, dacă le țineți minte, acele cărămizi uriașe EMI, aveau câteva kilograme, cum avea și poliția pe vremuri și salvarea, am avut și noi două-trei. Noi, în primul rând, noi suntem serviciu Județean, nu suntem local, noi acoperim toată zona montană a județului Neamț, în jur de 200.000 de hectare, zona montană mare.”
Șeful Salvamont Neamț a explicat că alegerea unei astfel de meserii este o decizie important, trebuie să fii pasionat, devotat, să iubești muntele și semenii, să fii dispus să renunți la timpul liber și la vacanțe și să te dedici cu adevărat salvării oamenilor: „Noi lucrăm centralizat că așa a fost posibil sistemul nostru, mai ales după 2003, când am devenit serviciu public, deci serviciul Statului Român și meseria salvator montan a fost reglementată. Am lucrat centralizat fiindcă astea au fost condițiile. Întotdeauna ne-am confruntat cu o lipsă acută de personal și din cauza sistemului legislativ, care este foarte greuoi, ca să ajungi salvator montan, trebuie să faci, conform legii, doi ani de zile de voluntariat, 700 de ore de pregătire într-un centru acreditat de formare profesională, după absolvire te duci și faci încă 4 școli, 2 școli de specializare vara, două școli de specializare iarna, la nivel național, dai atestatul care e valabil trei ani de zile. După ce ai licența de operator de salvări montani, poți să te angajezi la un serviciu Salvamont pe post de salvator montani, inițial clasa a treia, după care, cu trecerea timpului, clasa a doua, clasa întâia dacă ai studii superioare și așa mai departe.”
Raul Papalicef a vorbit despre situațiile întâmpinate în prima jumătate a acestui an: „Este vârful cazuisticii din ultimii 20 de ani, s-au înregistrat cele mai multe accidente cu traume severe din zona Carpaților, primul trimestru acoperind atât pârtiile de schi, și de acolo numărul foarte, foarte mare. Dar nu numărul ne sperie pe noi, nu cele 5.000 și ceva de cazuri, care au depășit cazurile din Alpii francezi, ci acea parte de traumatologie și accidente grave, numărul de decese foarte mare și numărul de operațiuni de salvare în care a fost solicitat suportul aer. Numărul de turiști în munte este, de câțiva ani de zile, într-o progresie aproape înspăimântătoare pentru noi. Este foarte bine pentru turismul național, este foarte bine pentru dezvoltarea zonei montane, dar cred că în multe locuri infrastructura nu este pregătită pentru acest val de turiști. La nivelul anului 2004 în Masivul Ceahlău au urcat în jur de 12 mii de turiști, anul trecut noi estimăm că s-a depășit ușor cifra de 70.000. Atât pe timp de iarnă, cât și pe timp de vară, nu mai există de doi ani de zile extrasezon, turiștii urcă și vară și iarnă și toamnă și primăvară, iar cabanele din Masivul Ceahlău la sfârșit de săptămână sunt pline.”
Câteva sfaturi utile pentru când urcați pe munte:
* Alegeți traseul pe măsură pregătirii fizice, psihice și tehnice a celui mai slab din echipă.
* Echipați-vă și dotați-vă corespunzător. Alegeți echipamentul, materialele și alimentele necesare, prevăzând și situații deosebite.
* Anunțați la cabane plecarea în traseu și informați-vă asupra traseului pe care îl aveți de parcurs.
* Porniți devreme la drum.
* Dozați-vă forțele și respectați regulile de alimentație la efort.
* Nu părășiți potecile marcate.
* Fiți pregătiți să interveniți și să oferiți primul ajutor turiștilor aflați în nevoie.
* Respectați și protejați muntele. Nu lăsați urme pe unde treceți!
* Camparea se realizează în locurile special amenajate în acest scop.
* Gunoiul menajer propriu trebuie OBLIGATORIU transportat în afară zonei montane și depus la pubele.
Jurnal de Neamț