Prigoana a început ! Veghe și rugăciune

„Vor veni vremuri și mai grele. Va fi mai mult o prigoană psihologică și nu vă veți putea ascunde…. Dacă nu ne vom așeza genunchii la pocăință, dragii mei, nu vom reuși nimic!…..globalizarea vine ca un buldozer care striveste totul inaintea lui. Si odata cu globalizarea, erezia ecumenismului, pofta pentru consum prostescpeste nevoie… Am aderat la Uniunea Europeana... Am zis candva: intrarea in UE este iesirea din Ortodoxie. Dar revin si zic: depinde de noi sa nu lepadam deodata credinta. Ca si o haina nu o dezbraci dintr-o miscare, mai intai scoti o maneca, apoi cealalta. Pana atunci, s-ar putea ca poporul sa se destepte. Daca nu ne vom aseza genunchii la pocainta, dragii mei, nu vom reusi nimic. Daca ne vom ruga insa cu ravna, daca ne vom osteni in rugaciune, Dumnezeu va face ca totul sa fie posibil. Si toate aceste incercari, globalizare, ecumenism si cine stie care altele, toate vor fi spulberate de forta rugaciunii.” – Părintele Iustin Pârvu

Potrivit unui raport elaborat de un ONG, peste 245 de milioane de creștini sunt grav persecutați în lume și mii de creştini au fost uciși în 2018 din cauza credinței lor. Din punct de vedere religios jumatate din locuitorii Nigeriei sunt creștini locuind în sudul și centrul țării iar cealaltă jumătate musulmani, în regiuni din nord și sud-vest. La sfârșitul lunii februarie, 2019 militanții jihadiștii Fulani  au atacat satul Maro – Nigeria, omorând 38 de creștini, incendiind case, precum și o biserică creștină. În martie 2019, aproximativ 11.500 de creștini uciși, un milion trei sute de mii de persoane refugiate, 13 mii de case abandonate sau distruse. Acestea sunt cifrele pe care Joseph Bagobiri le-a citit în fața auditoriului O.N.U., un strigăt de ajutor din Nigeria. Masacru pentru care a făcut apel la forțele internaționale să nu-și întoarcă capul, să privească în față această criză umanitară. Fulani, care se pretind drept „păstori”,  luptă cu creștinii pentru controlul resurselor. Grupări radicale precum Boko Haram și Păstorii Fulani sunt responsabile pentru persecuția intensă a creștinilor din partea de nord și în centura de mijloc a țării. Nigeria este afectată și de existența unor grupări criminale implicate în traficul de carne vie și cel de droguri, iar la nivelul autorităților centrale și locale domină o stare generalizată de corupție, fapt ce contribuie la nesiguranța crescută în care se află creștinii.

Mai multe explozii au lovit, în duminica Paștelui catolic, trei biserici și trei hoteluri din Sri Lanka. Peste 200 de oameni au murit, peste 500 au fost răniți. În Sri Lanka, circa 70% din populație aparține religiei budiste. Hindușii și musulmanii reprezintă aproape 13%, respectiv 10% din populație. Pe insulă trăiesc și în jur de 1,5 milioane de creștini, majoritatea romano-catolici (7%).

Iată câteva țări unde creștinismul este persecutat :

 – În  Coreea de Nord a fi creştin este una dintre cele mai grave crime posibile. Dogma comunistã nu are tolerenţã faţã de religie, opiul poporului, dacã aceasta nu se suprapune cultului marelui conducãtor Kim Il Sung sau al fiului sãu, Kim Jong Il. Creştinii de aici sunt obligaţi sã-şi ascundã orientarea religioasã, pentru cã simpla deţinere a unei Biblii poate duce la pedeapsa capitalã sau la deportarea într-un lagãr de muncã. În 2010 au fost arestaţi sute de creştini, mulţi executaţi. În ciuda riscurilor, Biserica de aici câştigã în amploare. Aproximativ 400.000 de credincioi se adunã în cldiri dezafectate unde cântã încet imnuri.

• În Iran a crescut numãrul creştinilor arestaţi. Deşi unii dintre ei au fost eliberaţi, presiunea asupra lor încã este relativ mare. Mulţi dintre cei 450.000 de creştini trãiesc cu teama hãituirii de cãtre guvern. Ba mai mult, regimul a pierdut din credibilitate ca urmare a revoltelor sociale în contextul alegerilor din 2009 şi a demonstraţiilor ulterioare. Pentru a distrage atentia de la protestele continue, guvernul iranian îi atacã pe creştini cu mai mult zel ca înainte.

• Creştinii declaraţi din Afghanistan fac şi ei faţã presiunii familiale, sociale, guvernamentale. De obicei sunt foarte discreţi şi nu se adunã niciodatã în public. În iunie 2010 secretarul adjunct al Parlamentului a cerut execuţia unor convertiţi la creştinism dupã ce a urmãrit la televiziunea afghanã o serie de botezuri. În august 2010 talibanii împuşcã şi ucid 10 membri ai unei echipe medicale creştine care se ocupa de tratamente la ochi şi altele în satele nordice.

• Nu exista libertate religioasã nici în Arabia Sauditã. Exprimarea publicã a unei credinte nemusulmane este interzisa, iar convertirea la creştinism, perceputã ca apostazie, poate rezulta în pedeapsa capitalã. Majoritatea creştinilor sunt muncitori strãini atent monitorizaţi, care au voie sã se închine doar în privat şi în grupuri mici, dar şi atunci au de înfruntat dificultãţi. De pildã, 12 creştini filipinezi şi un preot au fost arestaţi în timp ce asistau la o slujbã privatã.

• Somalia ca stat nu mai are conducere centralã din 1991. Este periculos pentru oricine sã se afle acolo, dar îndeosebi pentru un creştin. Cel puţin 15 creştini au fost ucişi de insurgenţii islamişti Al-Shabaab in 2009, alţi 8 au fost omorâti în 2010. Mai bine de un sfert dintre credincioşi au pãrãsit ţara, pentru cã persecuţiile se pot sfârşi aici şi cu uciderea convertiţilor în fata copiilor, aşa cum s-a petrecut cu Osman Abdullah Fataho.

• Toţi cetãţenii trebuie sã fie musulmani în Maldive, întrucât legea sheriatului interzice practicarea oricãrei alte religii. Bisericile creştine sunt interzise, la fel ca și importul de literaturã creştinã. Noi reglementãri ale practicilor religoiase au fost date la ivealã în 2010, politica s-a radicalizat şi în privinţa turiştilor, dupa ce mai mulţi au fost fost gãsiţi purtând Biblii asupra lor. Puţinii autohtoni care şi-au menţinut orientarea sunt izolaţi unii de alţii şi monitorizaţi cu strictete de autoritãţile religioase şi locale.

• Religia de stat din Yemeneste Islamul, şi aici tot sharia este sursa oricãrei legislaţii. Strãinii au o oareşice libertate religioasã, dar misonarismul de orice naturã este strict interzis. Un caz concret este cel al unor muncitori expatriaţi din 2010, deportaţi pentru cã discutau aspecte ale creştinismului cu colegii lor musulmani care le-au cerut-o. mai mult, yemeniţii nu au voie sã se lepede de Islam, cei care o fac riscã persecuţii masive din partea familiei, autoritãţilor sau grupãrilor extremiste.

• Violenţa anticreştinã din Irak este în creştere, dupã cum sugereazã numãrul morţilor şi rãniţilor. Ţintele vizate din Mosul în timpul campaniei electorale din martie 2010 i-a determinat pe mulţi creştini şã-şi pãrãseascã satele şi sã se stabilieascã în câmpiile Nineveh. Tot atunci s-a nãscut şi teama de un ghetto creştin în Baghdad. În acest moment Benedict XVI lanseazã un apel pentru siguranta creştinilor irakieni. Atacurile asupra instituţiilor creştine s-au înmulţit, iar cel puţin 58 de credincioşi au fost ucişi într-un atentat dintr-o bisericã din Baghdad în timpul unei slujbe, la sfârşitul anului 2010.

• Presiunea asupra creştinilor din Uzbekistanau crescut în ultimul an. Numãrul de jafuri din biserici a urcat şi amenzile pentru activitãţi religioase ilicite depãşesc acum de 100 de ori valoarea salariului minim. Condamnãrile la închisoare pe termen scurt (3-15 zile) sunt adesea pedepse pentru propagandã creştinã, iar misionarul baptist Tohar Haydarov a fost încarcerat pe baza unor acuzaţii de posesie de droguri, pregãtindu-se un apel pentru eliberarea sa. Multe biserici şi-au pierdut statutul, la fel ca şi alte instituţii. Convertiţii recenţi trebuie sã aibã de a face şi cu pierderea locului de muncã, violenţele, respingerea socialã sau expulzarea din cãmin.

• Guvernul din Laos este ostil în mod deschis fatã de creştini. Autoritãţile, precum şi o bunã parte a societãţii privesc protestantismul creştin (creştinii Hmong Christians în particular) drept o amenintare amercianã la adresa regimului comunist. Bisericile creştine nu pot acţiona independent şi creştinii se limiteazã la spaţiul familiei sau al comunitãţii. Mulţi sunt supuşi unor tensiuni emoţionale şi fizice acute care îi împing sau nu spre abandonul credintei. Caz concret:în 2010 29 de creştini sunt ucişi şi cel puţin 20 arestaţi şi închişi fãrã proces, 11 familii din provincia Saravan sunt alungate în pãduri dupã ce refuzã sã-şi nege credinţa, în timp ce mai multe biserici sunt distruse.

Desigur ortodoxia nu a fost atât de atacată la nivelul țărilor din zona Asiei însă asupra Ortodoxiei se dau altfel de lupte acum, la nivelul U.E. anumite organizații, lupi în blană de oaie observă că Ortodoxia este rămasă singura în lupta contra Globalizării, a independenței sexuale, a ecumenismului sau înrobirii tinerilor, în special.  Comuniştii erau o unealtă a acelor forţe internaţionale masonice anticreştine. Acum sunt nişte forţe antihristice care tind spre dominaţia mondială şi se folosesc de alte unelte. Ei cultivă duhul dezbinărilor. Asta se doreşte a fi partea cea exterioară. În ceea ce priveşte partea lăuntrică, ei creează globalizarea ca să şteargă toate deosebirile naţionale. Aceste instrumente, precum codul de identificare personală, sunt atribuite tuturor oamenilor indiferent de apartenenţa lor naţională. Prin aceasta se doreşte ştergerea acestor deosebiri şi punerea aceleiaşi feţe a globalizării. Părtaşii globalizării, care impun aceste coduri de identitate personală, caută să justifice acest lucru prin nevoile unei fiscalităţi mai exacte. Iar noi ne punem o întrebare: ce legătură au cu acest cod fiscal pruncii nou născuţi sau bătrânii care sunt scutiţi de toate plăţile sau călugării? Aceste categorii de persoane nu au nici o relaţie cu sistemul fiscal. De aici tragem concluzia că aceste coduri de identificare personală nu au nici o legătura cu sistemul fiscal. Atunci, ce scop urmăresc prin atribuirea codurilor personale? La această întrebare răspunde Sfânta Scriptură. Scriptura spune că vor veni vremuri când oamenilor li se vor impune numărul numelui antihristului. Globalismul caută să ne amăgească, să se ascundă în spatele unei comodităţi tehnice a vieţii noastre pentru dezvoltarea economică. Totodată, de dragul acestor scopuri, globalizarea îl lipseşte pe om de numele primit la botez. Globalismul distruge personalitatea omului. Dat fiindcă statul este format din personalităţi îi distruge personalităţile şi nimiceşte şi statul. În afară de asta cataclismele naturale pe care le vedem, ale căror martori suntem reprezintă şi ele urmările globalizării. Căci această nebunească batjocorire a naturii o istoveşte, o epuizează. Globalizarea are o atitudine de profitor faţă de natură. Iar natura este dată nouă să vedem creaţia lui Dumnezeu, să o putem cunoaşte Aceasta folosire întru nebunie a naturii o nimiceşte şi cu ea nimiceşte viaţa însăşi. Globalizarea este un fenomen anticreştin, antiortodox.

Atât ne-a rămas, priveghere și rugăciune. Sfântă ne fie Săptămâna aceasta, ultima treaptă înainte de Victoria Lui Iisus asupra morții.

Iulian Iustin Melinte, Rădăuți