Nicolae Mărgineanu, psiholog român

Nicolae Mărgineanu, (n. 22 iunie 1905, Obreja, lângă Blaj – d. 13 iunie 1980, Cluj), a fost un important psiholog român, cu contribuții remarcabile în psihologia persoanei, psihometrie, psihologie aplicată în industrie, psihologia științei și psihologie matematică. A fost tatăl regizorului Nicolae Mărgineanu și al Danielei Țăranu, soția academicianului Cornel Țăranu.

Mărgineanu (în picioare, în dreapta), alături de Alexandru Roșca, Salvator Cupcea, Lucian Bologa, Liviu Rusu, Teodor Bugnariu și diverși alții, la Institutul de Psihologie, în sau în jurul anului 1928

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Mărgineanu_(psiholog)#/media/Fișier:Bologa,Bugnariu,_Creangă,_Cupcea,_Floca,_Mărgineanu,_Pitariu,_Roşca,_Rusu,_Todoran(Facultatea_de_Litere_şi_Filosofie_a_Universităţii_Daciei_Superioare).JPG

A urmat școala primară în Blaj, obținând licența în 1927 și doctoratul în filozofie, specializarea psihologie, în 1929, la Universitatea „Regele Ferdinand I” din Cluj, cu calificativul magna cum laude. A fost îndrumat de profesorul Florian Ștefănescu-Goangă.

Studiile postuniversitare le-a urmat în Germania (Leipzig, Berlin, Hamburg – 1929), Franța (Paris – 1930) și Marea Britanie (Londra – 1935). A fost bursier al Fundației Rockefeller și cercetător științific la universități prestigioase din SUA: Duke, Yale, Columbia și Chicago (1932–1943).

Între 1926 și 1947 a parcurs toate etapele carierei universitare până la rangul de conferențiar la Facultatea de Filosofie și Litere din Cluj.

În 1948, a fost arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare sub acuzația de înaltă trădare, pentru activitatea sa în cadrul Asociației Româno-Americane (A.R.A.), prin care susținea cauza Transilvaniei în fața Comisiei Aliate de Control. A fost încarcerat în temutele închisori Malmaison, Jilava, Pitești, Aiud și Gherla, executând 16 ani de detenție.

După eliberare, a fost documentarist la Biblioteca Filialei Academiei din Cluj, apoi director al Institutului de Științe Pedagogice. Ulterior, a fost reintegrat ca profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai”, în timpul mandatului ministrului Mircea Malița. A fost profesor suplinitor între 1971–1980 și profesor invitat la Universitățile din Bonn (1971) și Hamburg (1972). În 1979–1980 a fost din nou invitat al Fundației Rockefeller. Diagnosticat cu cancer, s-a întors în țară, unde a murit în 1980.

Autor al tratatului Psihologia persoanei, Nicolae Mărgineanu a fost un pionier al psihologiei muncii în România. A contribuit la organizarea psihologică a centrelor de reeducare și a pus bazele rețelei școlilor de ucenici. A menținut corespondență cu figuri marcante ale psihologiei mondiale, printre care Gordon W. Allport.

În calitate de vicepreședinte al A.R.A., alături de diplomatul Vasile Stoica, a susținut conferințe în SUA despre situația Transilvaniei și a făcut lobby diplomatic pentru cauza românească. A însoțit o delegație americană venită în România la cererea premierului Petru Groza, cu scopul de a influența deciziile Comisiei Aliate de Control în favoarea României.

În 2012, Nicolae Mărgineanu a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

Lucrări publicate (selecție)

La Editura Institutului de Psihologie din Cluj:

• Psihologia exercițiului (1929)
• Psihotehnica în Germania (1929)
• Psihologia germană contemporană (1930)
• Psihologia învățării (1930)
• Psihologia franceză contemporană (1932)
• Elemente de psihometrie (1938)
• Analiza factorilor psihici (1938)
• Psihologia persoanei (1940)
• Psihotehnica în marea industrie (1942)
• Psihotehnica (1943).

La alte edituri:

• Problema evoluției (1931)
• Natura științei (1968)
• Sub semnul omeniei (1970)
• Psihologie și literatură (1971)
• Condiția umană (1973)
• Psihologie logică și matematică (1975)
• Amfiteatre și închisori (1991)
• Un psiholog în temnițele comuniste (2006).

În limbi străine:

• Beiträge zur Psychologie der Übung – Zeitschrift für angewandte Psychologie, 1931
• La théorie des facteurs – L’Année Psychologique, Paris, 1934
• Logical and Mathematical Psychology (1997, postum)
• Depth and Height Psychology (1998, postum).